RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
“Anestezica ta voință oarbă de a fi” “îmbâcsită cu eurile proprii egotiste, se “sustrage realității” într-un ireal cu virtualul însușit de poezii, căruia i-ai pus oglinzi, și în ele te vezi “egoistă, puerilă, ineficientă și departe”.
Te întrebi “cât de vie ești azi”, ești mai vie decât mulți, căci fiindul tău a crescut în concentrație și amplitudine, absorbind substanța poeziilor proprii.
Te întrebi “cât de vie ești azi”, ești mai vie decât mulți, căci fiindul tău a crescut în concentrație și amplitudine, absorbind substanța poeziilor proprii.
Pe textul:
„optical phenomena?!" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
Context“Libertatea” induce entuziasmuri și elanuri existențiale, așterne zâmbete peste spiritul ce-l modelează pe om în structurile ființiale având raporturi cu realitatea, și uneori “e o fata morgana”, un miraj care dispare când încercăm să o pipăim, să o facem materială.
“Viața era un spectacol reușit”, acum e o tragi-comedie grotescă.
“Viața era un spectacol reușit”, acum e o tragi-comedie grotescă.
Pe textul:
„mergere înainte (47)" de nicolae silade
0 suflu
ContextVăd o legătură între “ploaie”, “cafea” și “amor”, ploaia e insistentă precum viciul, creează o dependență a cerului, care vede în ploaie plăcerea de a se purifica de praf, cafeaua e ca o ploaie a viciului de care nu vrem să ne debarasăm, creează dependență, iar “amorul” creează extazul, care este o plăcere maximă, de scurtă durată, a simțurilor, și ca orice plăcere incită dorința sexuală.
Așa că să facem amor, să bem cafea și să gândim pozitiv despre ploaie.
Așa că să facem amor, să bem cafea și să gândim pozitiv despre ploaie.
Pe textul:
„mi-e bine nu te deranja" de Nuta Istrate Gangan
Recomandat0 suflu
ContextEu aș face invers, aș da “drumul” “morților” din mine și aș “strânge” “iubirile”, făurind din ele stări speciale, rafinate și sensibile de pasiuni care se împlinesc în extazul erotic, “femeia” poate fi pentru bărbat o “poezie” magică și senzuală, iar în formele ei voluptuoase se desăvârșesc “liniile întrerupte”, se adaugă “virgule” după virgule, care despart “gândurile” blazate de cele impregnate cu substanța iubirii.
O poezie valoroasă, “fiecare fragment” al ei adăugând o altă lumină.
O poezie valoroasă, “fiecare fragment” al ei adăugând o altă lumină.
Pe textul:
„Silabe orfane" de Mihaela Roxana Boboc
Recomandat0 suflu
Context“Vitejii” nu cad decât o dată în genunea nefiindului, fiecare act eroic iluminează peste tenebre alungând spaimele și angoasele într-o zonă de carantină spirituală, însă “lașii mor de câte ori dă frica-n clocot”, percep fiindul ca un vis sepulcral, lugubru și tenebros, s-au obișnuit cu simulacrele întunericului.
Dacă “vălurile vieții cad”, vom vedea o realitate cu dioptriile fricii inexplicabile din punct de vedere logic și rațional.
Dacă “vălurile vieții cad”, vom vedea o realitate cu dioptriile fricii inexplicabile din punct de vedere logic și rațional.
Pe textul:
„vitejii nu mor decât o singură dată" de Macovei Costel
0 suflu
ContextTu fără tine, ea fără ea, rătăciți risipindu-vă prin neant, “nimic nu vă aparține”, materiile voastre s-au diluat în nefiind, iar “chimia” iubirii a devenit “ceva scandalos”, alchimia ei a prefăcut-o într-un erotic zgrunțuros.
Mi-a plăcut povestea lirică, cu doi “serafimi” : tu și ea.
Mi-a plăcut povestea lirică, cu doi “serafimi” : tu și ea.
Pe textul:
„Eu serafim, tu serafim " de mircea teculescu
0 suflu
ContextPoezia e puțin egotistă, este scrisă fiind influențată de sinele egoist și vanitos, și creează crochiul unui taumaturg, cuvintele sunt pline de încredere în propriile forțe, care transcend o viață ternă, căci ești simultan “bolid în flăcări”, “jar etern și pieritor” (paradox), “străluminarea-n meteoruri”, și ai capacități telekinetice (“pot și în foc, și-n ger să vă-nfășor”).
Mă simt deja înfricoșat în fața forțelor extra-umane pe care le posezi.
Mă simt deja înfricoșat în fața forțelor extra-umane pe care le posezi.
Pe textul:
„Eu sunt" de Cristian Petru Balan
0 suflu
ContextDacă ai fi “scris cea mai frumoasă poezie”, indiferent dacă “în piele de drac”, sau de înger, ai fi fost cel mai bun poet de pe site, ceea ce nu se întâmplă.
Încerci să te eliberezi de “mărăcinii de neștiință”, care te înțeapă, și să înlocuiești neștiința cu știința rotundă a cunoașterii profunde și subtile a lirismului, ale cărui resurse sunt nelimitate.
Încerci să te eliberezi de “mărăcinii de neștiință”, care te înțeapă, și să înlocuiești neștiința cu știința rotundă a cunoașterii profunde și subtile a lirismului, ale cărui resurse sunt nelimitate.
Pe textul:
„cea mai frumoasă poezie" de Ștefan Petrea
0 suflu
Context“Frigul ne împresoară subtil ca uitarea”, produce letargie metabolismului și siderare ființei ce manifestă repulsie la “gerul” încremenind și înghețând sentimentele, și sub acțiunea frigului, totul devine zgrunțuros, sfărâmicios, de aceea să inserăm în frig căldura creată de febrilitățile și travaliul spiritului.
“Șerpii” se încolăcesc pe axa noastră existențială, înăbușind idealurile urcând vertical, și fac să ne “zornăie frica”, iar pentru a nu te preface “într-un munte de gheață”, îți “deschizi zarea”, pentru a intra lumina caldă în tine.
“Șerpii” se încolăcesc pe axa noastră existențială, înăbușind idealurile urcând vertical, și fac să ne “zornăie frica”, iar pentru a nu te preface “într-un munte de gheață”, îți “deschizi zarea”, pentru a intra lumina caldă în tine.
Pe textul:
„Exercițiu de respirație" de petre ioan cretu
0 suflu
Context“Se plimbă tăcerea prin gânduri”, se întâlnește cu tumultul și din confruntarea lor se naște dinamicitatea și complexitatea vieții, “lumina” gândurilor “ar fi o minune”, dacă s-ar revărsa asupra ființei, alungând tenebrele și pulverizând neantul.
“Noaptea” “se crapă sub greutatea dimineții”, iar din crăpături răsare “soarele”, care “dă din vâsle” pentru a înainta pe oceanul bleo al cerului.
Toate poeziile tale sunt comentabile, ceea ce adaugă un plus la poezii.
“Noaptea” “se crapă sub greutatea dimineții”, iar din crăpături răsare “soarele”, care “dă din vâsle” pentru a înainta pe oceanul bleo al cerului.
Toate poeziile tale sunt comentabile, ceea ce adaugă un plus la poezii.
Pe textul:
„Se plimbă tăcerea prin gânduri" de Silviu Somesanu
0 suflu
Context“Să ai curajul să tai adânc cu un cuțit de lumină”, pentru a extrage suferința învelită în tenebre, pentru a înlătura “toate ridurile sufletului”, pentru a-l lăsa perpetuu tânăr, pentru a scoate emoțiile inflamabile, eurile morbide, iar restul afectelor să le cicatrizezi cu lumină intensă.
“Ce este negrul? Suferință sau culoare?”
“Negrul” simbolizează negativul, cu cohorta de stări tenebroase, din care face parte și suferința (negrul e non-culoare).
“Ce este negrul? Suferință sau culoare?”
“Negrul” simbolizează negativul, cu cohorta de stări tenebroase, din care face parte și suferința (negrul e non-culoare).
Pe textul:
„întrebare" de Macovei Costel
0 suflu
Context“O stare ciudată”, ce poate fi “tristețe sau moarte”, influențată de “umbre” bizare, sau de lumini al căror înțeles ne scapă, te va “aduce la viață”, a cărei “forfotă” îi activează anxietățile, a cărei zvârcolire îi desincronizează structurile, căci pro-ul și non-ul din ea se “încaieră” și omul privește impasibil și indiferent confruntarea.
“Pereții” pot fi percepuți ca o recluziune, ca o obturare a panoramei libertății.
“Pereții” pot fi percepuți ca o recluziune, ca o obturare a panoramei libertății.
Pe textul:
„Fără cuvinte" de Carmen Sorescu
0 suflu
Context“Iluzia și imaginarul merg mână-n mână”, “iluzia” are “gestul mărunt” al unei falsități travestită într-un “gând cărunt”, ale cărui febrilitate și intensitate încearcă să topească “ultimul îngheț” ce seamănă cu siderarea realității, vieții, iubirii, iar “imaginarul” crește și se amplifică pe tărâmul virtual al poeziilor.
Nu prea se “întâmplă multe și mărunte” în poezie.
Nu prea se “întâmplă multe și mărunte” în poezie.
Pe textul:
„ într-un zâmbet" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextO “iubire” în care tronează “orbirea”, “stă în echilibru pe o nervură de abis”, oricând poate cade ireversibil în genune, a cărei “percepție” lugubră activează “erupțiile din stigmate”.
Nu exagerez când spun că ești poeta care manevrează cu talent excesul de metafore, a căror inflație (în sens pozitiv) copleșește privirea poetică, căci imaginile poetice neobișnuite te distanțează calitativ față de alți poeți cu pretenții.
Nu exagerez când spun că ești poeta care manevrează cu talent excesul de metafore, a căror inflație (în sens pozitiv) copleșește privirea poetică, căci imaginile poetice neobișnuite te distanțează calitativ față de alți poeți cu pretenții.
Pe textul:
„Descarcerează meridianele timpului fluture orb de iubire" de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextDacă “nimeni nu moare într-adevăr”, înseamnă că după moarte trăim o altă viață, înseamnă că și tu crezi în legile karmei și în avatarurile care ne garantează nemurirea și fac din efemer o fațetă a nimicului.
Nu mi-ar place deloc să am grijă de morți, să-i “spăl”, să-i îmbălsămez, să-i îmbrac, psihicul meu ar privi cu repulsie și idiosincrazie astfel de practici.
Nu mi-ar place deloc să am grijă de morți, să-i “spăl”, să-i îmbălsămez, să-i îmbrac, psihicul meu ar privi cu repulsie și idiosincrazie astfel de practici.
Pe textul:
„eu nu îmi îngrop niciodată morții" de Nuta Istrate Gangan
0 suflu
ContextSă defectăm “angrenajul” “urii cu ramificații” în oamenii ce fac din invidie sistem de referință, să o transplantăm într-un hiatus imens, pentru a o dezactiva, iar “înverșunarea” ei să o închidem ermetic într-o “tăcere coclită”, astfel vom vedea cum cresc în noi “toleranța”, compasiunea și altruismul.
“Ura” ne făcea să ne “hazardăm” într-un haos prin care ne mișcam împreună cu anxietățile și fobiile, de aceea să privim prin prisma iubirii “orice încercare”, căci ea “își are rostul ei, când scopul e nobil”.
“Ura” ne făcea să ne “hazardăm” într-un haos prin care ne mișcam împreună cu anxietățile și fobiile, de aceea să privim prin prisma iubirii “orice încercare”, căci ea “își are rostul ei, când scopul e nobil”.
Pe textul:
„Niciodată nu te hazardezi în opinii pripite" de Silviu Somesanu
0 suflu
Context“Umbra” este chinuită, e “cu nepăsare călcată-n picioare”, și țipă “lung și tăcut”, căci cei fără umbră, care s-au debarasat de ea, își pun lumina pe post de umbră, iar când viața înaintează și întâlnește “semaforul roșu”, defect, care nu se mai schimbă, își face din “gândurile ce se-mprăștie și se strâng” un alt drum, fără intersecții semaforizate.
Ai îngrijit “rănile” umbrei traumatizate, căci și ea e importantă în viață, se interpune între noi și tenebre.
Ai îngrijit “rănile” umbrei traumatizate, căci și ea e importantă în viață, se interpune între noi și tenebre.
Pe textul:
„la semaforul defect" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
ContextDacă “fiecare bărbat poate fi înlocuit de altul fără anestezie”, bărbatul inițial devenind o entitate a bărbatului ce a uzurpat materia și lăuntricul celuilalt, atunci viața poate fi înlocuită cu alta, și implicit, destinul va putea fi substituit cu altul, și dacă realitatea ar putea fi înlocuită cu alta, complet diferită, având alte esențe, ceea ce mă îndoiesc, ar fi ca și cum ne-am teleporta pe o altă planetă locuibilă.
Omul este înscris între abscisa “spațiului” și ordonata “timpului”.
Nu m-ai dezamăgit, ai știința de a elabora poeme convingătoare.
Omul este înscris între abscisa “spațiului” și ordonata “timpului”.
Nu m-ai dezamăgit, ai știința de a elabora poeme convingătoare.
Pe textul:
„oameni de zăpadă" de Macovei Costel
0 suflu
ContextO poezie de dragoste, cu o iubire “carnivoră”, pe care o “construiești și o deconstruiești”, pentru a-i clădi structuri lirice puternice, înfruntând cu lumina cuvintelor “bezna ce se răzvrătea din nou”, descrii o iubire care te “transformă într-un bărbat demn”, cu “săruturi carnivore” scurmând în căutarea extazului, care “alunecau prin piele” și invadau sufletul cu erotic exacerbat.
O poezie puternică, alchimistă, în stare de a transforma “moartea” în praful aurifer al realității vieții.
O poezie puternică, alchimistă, în stare de a transforma “moartea” în praful aurifer al realității vieții.
Pe textul:
„ în privința eroismelor nu am fost niciodată dispus" de Daniel Dăian
0 suflu
Context“Ochii” sunt cea mai importantă entitate a omului, cel mai prodigios simț, în ei zboară păsările realității, prin ei circulă iubirea până în suflet, unde își cuibărește magia, vraja și extazul, fără ochi nu am putea scrie, nu ne-am putea mișca, am striga neputincioși în întuneric.
Ai dăruit “ochilor”, și pe bună dreptate, “nimbul dragostei imaculate”.
O poezie în stilul tău, nici prea-prea, nici foarte-foarte.
Ai dăruit “ochilor”, și pe bună dreptate, “nimbul dragostei imaculate”.
O poezie în stilul tău, nici prea-prea, nici foarte-foarte.
Pe textul:
„Ochii" de Silviu Somesanu
0 suflu
Context