radun gabor

ne-asmute vidul pe axioma punctelor cardinale cuvântul ecou e mut smuls de pe grumazul unei cești de porțelan ciobite de timp soarbe dintr-o umbră resturi de lumină.

Sub pătura ierbii nisipul despică sămânța luminii peste lumile noastre doar o limbă de clopot abur de cafea și zornăit de oase.

Nimic deosebit cu orașele noastre aceleași măști cu zâmbete false trase de sfori peste umerii unei dimineți muribunde pompează\'n plămâni radioactivitate made în Cernobâl pășim peste

Uneori mă ascund în mine întorc pe dos logo-ul examinându-i cu meticulozitate textura te văd printre mădularele mele te strig dar ecoul se pierde-n mici labirinturi pline cu furnici ce

Nu ți-am spus cât de adânc te-am iubit de aceea în inimă o furtună-mi răscolește amintirile. vroiam să fii cu mine să urc pe brațele tale povârnișurile lumii contaminam cu râsul

Frică îmi este să plâng, ochii o să-mi iasă din grotele osului, în lipsa lor n-am să mai fiu câinele tău însoțitor. frică îmi este să te strig, numele tău ar putea să mi se usuce pe

Te-am zărit lângă o lumânare strâmbă de seu priveai pe dedesubt cărarea tălpilor mele care duce spre tine ai ochii întorși peste timp și pleoape pline cu lacrimi patetice contopite cu

Tiparul împușcă foile cu spații grele, fortifică turnul de fildeș, zgârie porțile Raiului. Bate la ușa lui Dumnezeu... dar nimeni nu-i răspunde toți îngerii șomează, ițele păgâne ale

Dacă mine aș muri n-am nevoie de toate degetele ca să-mi pot număra fericirea soarele va răsări la fel ca ieri trenuri ce pleacă și vin după același grafic prestabilit tu vei deschide

Au dat în pârg caișii la Corbeanca iar rozele mi-au scuturat petalele la poartă e-atâta sâmbătă în mine tapet empatic din lumea noastră moartă. în noptea asta albastră clătit-am ochii de

Iubi știu că tu poți face minuni în lumea văzutelor și nevăzutelor ești ca o bulă plină cu oxigen în adâncul unei ape dulci din care-mi umplu plămânii atunci când vreau ca brațele tale să-mi

privirile ne erau pioleți înfipți în crusta de sticlă a muntelui ce s-a înălțat printre inimi și brațe încleștate tu erai mai la Est țineai cu dinții coarda respirației mele deoparte și de

Toamna asta am să tac, e pentru prima dată în viață, voi ține respirația acestei lumi până când pașii tăi vor mătura cioburile arămii căzute prin sufletul meu. Scrutez cerul, dar

Pentru dragoste nu s-a inventat o definiție perfectă unii oameni susțin că se împarte la un număr întreg dând rest iubirea principial dragostea și iubirea ar fi liantul cu care s-a zămislit

spăl mâinile de transpirația trupului tău ce-mi stă impregnată-n amprente apele nu ajung să le clătească aș epuiza izvoarele iar oamenii s-ar zbate laolaltă cu peștii devin un pustiu

A trecut azi pe lângă mine deloc hâdă deloc logodnică nu avea coasă nici glugă mirosea a formol m-am uitat sub capacul vieții dar acolo nu era nimic nou nimic din ce să nu fi văzut

Iartă-mă că îți spun te iubesc cuvintele astea au rămas în mine mi se plimbă prin sânge de la aortă până la ochi se opresc pe buze și așteapă ecoul credeam că o iubire pleacă cu

Dacă aș ști când hățișul drumului mi s-ar desprinde de pe tălpi aș amaneta amintirile rămase pe sub unghii pentru ziua vișinilor neculeși ca firimiturile din carnea mea să

O casă părăsită nu e altceva decât o casă părăsită un om părăsit de lume e mai mult decât un om părăsit alteori mai puțin așa cum se întâmplă să pierzi sau să câștigi totuși un om părăsit

Dincolo de aburul respirației diminețile îmi zboară cu aripi crude spre tine au miros de vâsc izvoarele trupului o mie de lacuri la marginea cărora gondolierul ascunde un cântec tu îl

Ne-am ascuns trupurile cuminți prin așternuturi ca două linguri de argint așezate perpendicular într-un sertar de bucătărie uitaserăm de mărunțișurile cotidiene de restanțele la întreținere de

Când iubirea mi se desprinde din umeri voi da brațelor formă de acoladă să pot împrejmui numele tău ar trebui dată o lege muritorilor sau altceva asemănător venită de sus când iubim

Amestec în mine amintirile cu primele zile însorite de vară val spart la porțile ochilor decantând în pupile sentimente voi fi indiferent la lumea ce va muri la lacrima fierbinte și rece

Au fost zile când te iubeam până la oase îmi abandonam ochii în pubela de la scara blocului lăsându-mă condus de voie vedeam prin ochii tăi o altă lume cu lumini intense și violete