Prima bere cu tata

un poem- dedicație de suflet prin care nu poți trece decât cu sufletul curat-
și ce mult mi-ași fi dorit să pot, și eu ,sta de vorbă cu tata...

*stai singur la o masă
și-mi zâmbești
lângă o halbă plină cu spumă.*


cu prietenie,
teo

un poem sincer dar care e prea melodramatic pe alocuri
tebuie reluat vers cu vers si alege o postura mult mai retinuta ,aluziva,grava ca subiectul de mare noblete
\"tata\"(din \"cât de adânc te-am iubit tata\")
de ex as scoate \"tata\" (din \"tata uneori te simt lânga mine\")
\"cu tata\" (în \"prima bere bauta impreuna cu tata\")
acest \"tata \"este suficient d eclar din titlu ,altfel devine repetitiv,ca si cum lectorul nu are antene pentru a întelege d ecine este vorba
obs :corectati cuvântul constient (un \"n \"lipseste !)
lumea ma priveste cu alt gust? gust ,mi se pare neclar,caci vedem cu ochii,nu cu gustul
reluat ,aceast poem devine o bijuterie si o cataplasma pentru sufletul dvs si al nostru

de acord cu doamna Angela. Știu că sînt pe aici unii comentatori care cred că patetic vine de la pateu. Și cînd văd ceva uns puțin țipă: patetic, patetic! Poezia trebuie să trezească emoții și aceasta trezește. De aceea cred și eu că s-ar putea limita acea repetiție a cuvîntului tata. Și da, este un poem de suflet.
LIM.

Va multumesc dragii mei prieteni, pt. popas, opinii si pt. cuvintele de apreciere lasate la subsolul textului meu.
Cu multa stima si apreciere,
Radun.

e cu totul altceva
chiar si EL ,eroul poemului va aprecia de aciolo unde se afla si unde numara stele penbtru fiu

Da, am urmat sfatul tau, si am scos balastul ce ingreuna textul. ma bucur pt. ca ai revenit. multam de apreciere!
Cu stima,
Radun.