radu stefanescu

tare îmi plăcu poezia matale celest băltăreață, domnule, mai ales la prima lectură, cînd nu trebuia să[-mi] explic de ce.
la scanare: rimele - exclus. cu vreo 2 excepții, plate ca muierea de pescar pe spate.
ritmul de lambadă poate, că măsura nici atît - oricum, n-aș fi îndrăznit a obiecta, calofilia chibițului stîrnește mînia și-ngroapă, cum se știe, prozodia.
păi atunci ce. și-mi zisei - privind cu ochi triunghiular de pește și de-adesea pescuit (ehei) pescar: doar cine-n baltă-o dată ochii și i-a stors aflat-a că e cer întors - tigaie. și nu-l afanisește frig și ploaie.

în contextul în care ceva \"se îngusta\" și nu prea îmi dădeam seama ce, precizarea din primul vers mi s-a părut esențială.
dar asta s-a întîmplat la recitire.
apoi reculul, pulsația, replierea pielii, sorbul și lacrimile picurînd (merge și picurii lăcrimînd) pe abdomen - au devenit cadre plauzibile, și filmul a curs frumos.
final, aș zice, penetrant... nimic în plus. chiar mi-a plăcut.

Vasile, păi dacă (așa cum zicea nemuritorul gambetta) de fapt nimic nu există, iar dacă totuși ceva există acest ceva nu poate fi cunoscut, iar dacă in extremis fi-va cunoscut nu va putea fi niciodată transmis, atunci inexistența mesajului acestei past/orale este nu numai logică, ci și, în context, necesară.
astfel că evidența mă silește să-ți dau dreptate.
oricum, aprecierile făcute vizavi de presupusul meu talent de versificator (dacă ignor valențele peiorative - dacă nu le ignor, nu văd la ce mi-ar folosi) de ce n-aș recunoaște, măgulitoare, mă decepționează un pic, pentru că speram într-un duel versificat, dacă nu chiar de talia celui de sub poemul cretin de artă deviantă, măcar pe-aproape.
subiectul, fie el și deturnat, fiind cumva generos
părerea mea...

novembre. termopanu\' sîngerează
un vînt d-ampulea bate către iaz,
pervazu\' divorță de-a sa pervază,
clipește tîmp un ochi de aragaz;

în vale sub o salcie imundă,
pescar sărac bînd bergenbier la pet:
sub cizma lui, extras recent din undă
un crap cu ochi frumoși, anahoret.

o, ecce homo! nenea se gîndește
și alungînd un sentiment impur,
îl pupă scurt pe buzele-i de pește
redîndu-i viața cu un șut în cur,

apoi rupîndu-și varga, pleacă-acasă...
cu vuiet sara cade peste grind.
[prim plan cu crap în bălăria deasă
sub clar de lună încă buzărind].

Otilia, începînd cu titlul, ai produs prea multe chestii trase de păr, sorry. înțeleg, stilul ăsta lacunar, contorsionist și la limita nonsensului, e o chestie care ți-o părea trendy, nu știu, dar cam dăduși în horror. dintre toate, alegoria tehno/cosmogonică \"se zbate luna ca o camă în geamul flambat\" e cea mai cuminte. restul, scuze, sunt inepții grotești de colecție.

e martie, au înflorit dovlecii
e vremea poeziei geniale...
din tristul lor exod, fîl-fîl, toltecii
se-ntorc în Pind, călare pe mistrale.

deși-n Parnas au penetrat berbecii,
artistul, calm, își vede de-ale sale,
în conversații intime cu grecii,
purtate-n profunzimi subtextuale,

abandonîndu-și ternele veșminte...
(în van, ilustrul meu necunoscut,
îmi isipitești cu false jurăminte

lăcașul desfătărilor, hirsut.
cu poețași ca tine, de sorginte
plebee, nu-mi îngădui să discut).

mă pricep eu la catren, epigramă (firește, doar la ascultat), cîteva din schimburile de mingi de aseară mi se par remarcabile, iar evoluția ta, domnule Rotaru, excelentă cap-coadă (spirit, ușurința versificării, umor, viteză de reacție și alte cîteva chestii mai mult sau mai puțin inefabile, pe care sărăcia conceptuală mă obligă să le trec sub tăcere).

peluza

ba mie-mi place \"culcușit\". e moale și haios, îmi aduce aminte de mama.
de altfel, de la mama-ncoace nu l-am mai auzit.
sincer, e cam singura chestie care-mi place, restul (degete fragile, mică și slabă, încap într-o scoică, etc) îmi par cam de grădiniță, sorry. mai lipseau prințesele.

iar polemica, împreună cu (de altfel, superba) eroare de tastare \"comnuiste\" ar putea fi evitată, concesiv și cu minim de mijloace, astfel:

\"care, în opinia domniei sale, s-a aflat foarte aproape de un Premiu Nobel în 1956, drumul fiindu-i barat de autoritățile comuniste din propria-i țară, care l-au declarat mai târziu autor interzis\".

Ștefan, pune toate verbele la prezent, mai puțin pe primul.

patrula din orașul gri
s-a oprit în fața unui zid

comandantul ordonă încărcarea armelor
și ochirea fluturelui viu colorat
ce încremenise pe o crăpătură

ridică mâna și vrea să strige
FOC!
dar observă pe palma ridicată
o gărgăriță extrem de roșie
care îi fuge
printre degete

și rămâne așa
neștiind ce să mai facă

și mai scoate din conjuncții, cumva

păreri

în rest, mi-a plăcut și mie

la spartul tîrgului, puține au rămas de spus. aș adăuga că totuși, dincolo de sentimentul cronic al inadecvării (cu lumea ca realitate sensibilă și/sau reprezentare), mult mai profund îmi pare aici conflictul cu sinele. aș mai zice ceva despre înfrățirea tradițională a munteanului cu toporul, și despre încuscrirea conjuncturală, impusă de principiile de eficiență ale modernității, cu drujba. despre tăierea ca ofrandă și despre des-puierea prolifică dimprejur. despre iubire, jertfă, mîntuire prin foc, despre focul gheenii și arză-i-ar focul. despre scrîșnetul din dinți ai scoarței despicate, și ceilalți demoni vegetali ai iertării. aș mai zice eu, dar probabil aș spune și alte prostii.

Emil, nu sunt deloc în cea mai bună formă sportivă, dar mi s-a părut aiurea să trec mai departe fără să las un semn.
din păcate, primul vers îmi pare ratat prin explicitare:
\"într-o zi în care orele vor opri la semafor\".
aș zice că merge orice altceva acolo. lipsit de orice conotație simbolică, ceva concret, terestru și anodin.
sau pur și simplu aș fi scris: într-o zi voi opri la semafor așteptînd să traverseze copiii de grădiniță.
în fine. mai încolo găsesc o strofă:
\"în pieptul meu locuiește un om de zăpadă
cu creanga stîngă îmi dirijează funcțiile vitale
în vreme ce cu creanga dreaptă mă învață
adunarea împărțirea despărțirea și alte dureri
mă îndeamnă să te caut prin șifonierul mamei
de parcă ai fi cadoul meu de casă nouă
eu șterg și rescriu șterg și rescriu
am nevoie de tata să-mi spună cît face unu
împărțit la mai mulți\"

o strofă care mă va \"locui\" o vreme (și asta, deși la urma urmei e o chestie enervantă pentru mine, poți s-o iei ca pe un elogiu. sau, cum te știu eu, mai degrabă nu, dar nu contează).
paranteză: \"în vreme ce cu creanga\" sună rău, dar dacă n-ai de gînd s-o reciți vreodată la un cenaclu, e ok.
și astfel, \"dumnezeu va nega și va spune că nu ne-a găsit în baza de date\" îmi pare singura gratuitate, singura asonanță, liniștitoare, aproape necesară, a scurt metrajului.
prea ar fi fost frumos.

Codex Lugubrum redă povestea unui cavaler de origine nobilă pe nume Amantes, de fapt un asasin de profesie (acțiunea se petrece în secolul XII), plătit de regi și aristocrați pentru a-și lichida dușmanii. Era renumit ca fiind unul din cei mai mari profesioniști ai vremii sale. Nu dăduse niciodată greș și ucidea pe oricine, oricând, oricât de înaltă i-ar fi fost funcția. El însă nu-și alegea victimele, ci doar suma de bani cu care era plătit. Printre victimele sale se numărau regi, principi, ducese, inclusiv fețe bisericești marcante. Era plătit de venețieni, genovezi - oricine își putea permite asta. (Veronica Văleanu)


Exista in Codex Lugubrum povestea unui cavaler, de fapt a unui asasin de profesie, ( prin sec 12 se petrece aceasta actiune) un asasin care era platit de diversi regi si aristocrati pt a-si lichida dusmanii. Asasinul era cunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari profesionisti ai epocii respective, nu daduse niciodata gres si omora pe oricine, oricand, oricat de inalt ar fi fost respectivul in functie. Rege sa fi fost scrie, daca comanda era preluata erai ca si mort. (http://ro.netlog.com/raluca40/blog/blogid=1005038) - 8 ianuarie 2010


Cercetătorii ruși au mai descoperit că ADN-ul uman creează tipare morfologice în vid și produce așa-numitele \"găuri de vierme\" magnetice. Acestea sînt echivalențele microscopice ale celebrelor \"poduri\" Einstein-Rosen, care se găsesc în apropierea găurilor negre cosmice și care fac legătura între două puncte foarte îndepărtate, un fel de scurtătură prin care informația poate fi transmisă în afara legilor spațiului și timpului. ADN-ul atrage informații din macrocosmos și le transmite conștiinței noastre: este ca un aparat de radio capabil să recepționeze mai multe posturi diferite, în funcție de frecvența pe care acestea emit. (Veronica Văleanu)


Cercetatorii rusi au descoperit ca ADN-ul uman creeaza tipare morfologice in vid, si produce asa-numitele \"gauri de vierme\" magnetice. Acestea sunt echivalentele microscopice ale celebrelor \"poduri\" Einstein-Rosen care se gasesc in apropierea gaurilor negre cosmice si care fac legatura intre doua puncte foarte indepartate, un fel de scurtatura. Acestea sunt ca niste tunele avand capetele in diverse zone din cosmos prin care informatia poate fi transmisa in afara legilor spatiului si timpului. ADN-ul atrage astfel de informatii din macrocosmos si le transmite constiintei noastre. Este ca un rezonator multiplu, ca un aparat de radio capabil sa receptioneze mai multe posturi diferite, in functie de frecventa pe care acestea emit. (http://www.egiptul.com/index/adn-ul-uman-si-influentarea-lui) postat de Dana Florea, 7 iunie 2010.



Cercetătorul american Nynke van Berkum a decodat structura 3D a genomului uman. A descoperit că densitatea informațiilor din nucleul celulei este de câteva miliarde de ori mai mare decât cea a unui microcip de calculator. (Veronica Văleanu)


Cercetătorii americani au decodat structura tridimensională a genomului uman.... Astfel densitatea informațiilor din nucleul celulei este de câteva miliarde de ori mai mare decât cea a unui microcip de calculator. (http://www.realitatea.net/cercetatorii-americani-au-realizat-harta-tridimensionala-a-genomului_636497.html) - 9 oct 2009


Lingviștii ruși au descoperit că moleculele alcaline din ADN respectă regulile gramaticale obișnuite folosite în toate limbajele umane. Cu alte cuvinte, limbajele umane nu au apărut la întîmplare, ci sînt rezultatul ADN-ului. (Veronica Văleanu)

Astfel, au descoperit ca moleculele alcaline din ADN respecta regulile gramaticale obisnuite folosite in toate limbajele umane. Cu alte cuvinte, limbajele umane nu au aparut \"la intamplare\", ci sunt rezultatul ADN-ului. http://dincolo-de-limite.blogspot.com/2010_04_01_archive.html - 25 aprilie 2010


sau:

http://www.scribd.com/doc/27864813/Universul-Holofractografic (Cristian Mureșan) - 3 mai 2010


etc

sursele acestea (și nu numai acestea) trebuiau de asemenea menționate, pentru că sunt anterioare textului dvs, iar unele fragmente sunt preluate copy/paste, e drept, cu diacritice.

ca și cum a fost pe bune. cu siguranță a fost.

de ex mi-ar fi plăcut finalul ăsta simplu:

\"romeo pleacă
eu sar în apa putredă ca mierea\"

(dar nu e o sugestie)

pe fond acvatic, un poem diluat, cel puțin pe alocuri.
n-am zis în părțile esențiale, și totuși.
diluat în mod inevitabil, poate. fie pe fondul leitmotivului, fie din cedarea în fața tentației instrumentarului poetic cel mai ofertant (sunt teme și zone lirice unde repetiția ca figură de stil, nu-mi pare a fi cea mai potrivită alegere, ba chiar dimpotrivă).

Alex, aș adăuga/spera că o recitire la 2 săptămîni după scoaterea din cuptor îmi va da puțină dreptate. de ex. detaliile artificioase de aici: \"eu sar în apa dulce sărată. mă scald în ea ca în moarte\". ornamente care umbresc strofa precedentă, după părerea mea, alfa și omega acestui mic poem. de dragoste, îmi place să cred. sau vreo 2 frazări teribiliste gen:

\"i-am dat țigări ne-a dat mămăligă cu
pește romeo s-a gândit la o căsnicie acvatică\"

care fac deliciul unora, uneori și al meu, dar nu aici


cam asta.

a, și deși sună a vocativ, se zice \"năvoade\"

cu stimă, un pescar :)

lectură perfectă pentru dezosarea elanurilor erotice excesive ale sexului (nu neapărat) opus, indiferent de naționalitate, religie, meridian, etc

după miezul nopții, efect garantat

P.S. și strivirea lor cu tocul cui, pe caldarîm, ca pe o tumoare zemoasă.

amin.

patria munților de oase și veșnicia sufletului de basarabean plutind peste matricea tărîmului cu geometrii variabile ca un duh deasupra apelor. aprecieri, domnule Popa.

P.S. la \"amestec răruț\", cu voia dvs, cu un fel de drag, am zîmbit...

sper că nu vorbim limbi diferite, \"transcript\" înseamnă copie.
în principiu puteți folosi cîte \"transcripturi\" doriți, dar sunteți obligată să precizați sursa.
chiar vreți să vi le citez aici? sincer, n-am atîta răbdare.
în orice alte condiții comiteți, cel puțin formal, un mic plagiat, și ar fi păcat de efortul depus pe/la acest text, pe care l-ați încadrat la \"eseu\".