Sonet antic

Cum se pot face pe site-ul acesta asemenea nedreptati?!
Am sonete care au fost trecute la atelier, dar apreciate
in mai multe cenacle....
Doi, de ce stau textele mele atat la Neverificat?

Avand in spate 8 ani de poezie.ro, un veteran as spune,
am nivelul 0 si mi se acorda un minim de atentie atat
cat nici cei incepatori nu sunt luati in seama.

Nu va cer imposibilul, va cer Dreptate!

domnule Petrea: în primul rând, \"(ne)dreptatea\" este un concept extrem de larg și, aș spune eu, deseori vag; prin urmare, vă propun s discutăm aplicat.

i) dacă astfel de texte v-au fost apreciate în alte \"cenacle\", ne bucurăm sincer de... succesurile de care ați avut parte.

ii) textele stau la verificat... pentru că sunt, ați ghicit, neverificate; când un editor le citește, ele sunt încadrate într-una dintre secțiuni.

iii) cei 8 ani de \"poezie\" ar trebui să vă dea de gândit; măcar din simplul motiv că, după un asemenea interval de exerciții, ar fi trebuit să stăpâniți limba în care scrieți.

iv) atituindea acesta de genul: merit ceva mai bun pentru că sunt \"veteran\" poate că (mai) e valabilă în armată (personal, atunci când am avut posibilitatea, nu am încurajat o astfel de atitudine nici acolo); aici, singurul argument pe care îl puteți invoca este valoarea scriiturii, ceea ce, dpmeudv în majoritatea cazurilor vă lipsește.

v) de exemplu, să luăm prima strofă a acestui text:

\"Urmez prin lume urmele potecii
Ce-a dus străbunii în plutiri astrale
Și le erau gândirile mistrale
Prin anii ce înaintau cu zecii.\" (s1 Sonet Antic, Stefan Petrea)

- urmez... urmele (nu are nevoie de observații)
- o potecă delimitează un anume spațiu (pădure, poiană, grădină), având un pronunțat grad de familiaritate; poteca lumii? să fim serioși...; în plus, ea implică o dinamică terestră, nicidecum astrală; caz în care, oricum, am fi vorbit despre o potecă universală (!)
- \"le erau gândirile mistrale\"; trec peste arhaismul lipsit de orice valență estetică al exprimării, dar, pt cultura dv generală, mistralul e un fel de crivăț mediteraneean, resimțit mai ales în Franța (de ce vreți să vă supărați străbunii?)
- \"anii ce înaintau cu zecii\"; iar exprimare deficitară; iar nonsens; unul câte unul de ce nu \"înaintează\" (ce bine ar fi dacă s-ar înapoia...), le este urât?



acestea fiind zise, regret că sunteți nedumerit de ce textele dv sunt considerate de Atelier (și mi se pare firesc să fiți nedumerit, dacă v-ar fi limpede, nu ați scrie astfel), dar... acesta este nivelul dv în prezent.

Domnule Vasile Munteanu, lasand la oparte
faptul ca dvs analizati poezia ca pe proza,
acesta este nivelul meu actual si o sa ma
obisnuiesc cu ideea de abonat la Atelier.

p.s. stiu f bine ce e mistralul, dar am incercat
sa sugerez o stare. in poezia de astazi, care
nu mai este delimitata de proza, e condamnabil.
doi, faptul ca sunt un \"veteran\" nu am incercat
sa-l folosesc ca pe un atuu...

e martie, au înflorit dovlecii
e vremea poeziei geniale...
din tristul lor exod, fîl-fîl, toltecii
se-ntorc în Pind, călare pe mistrale.

deși-n Parnas au penetrat berbecii,
artistul, calm, își vede de-ale sale,
în conversații intime cu grecii,
purtate-n profunzimi subtextuale,

abandonîndu-și ternele veșminte...
(în van, ilustrul meu necunoscut,
îmi isipitești cu false jurăminte

lăcașul desfătărilor, hirsut.
cu poețași ca tine, de sorginte
plebee, nu-mi îngădui să discut).