Poezie
O scrisoare către tata
1 min lectură·
Mediu
Tată,
locuim în aceeași casă, dar nu-ți văd ridurile acelea de bătrânețe de care vorbești,
poate îți cresc pe dinăuntru subțiindu-ți sufletul vremea făcându-l tot mai mic
precum un ghem de ață de firul căruia a tras amărăciunea atâtor ani,
pe dinafară pari încă la a doua tinerețe înșelând cu privirea femeile singure
mai am și acum vârstele ce mi le-ai lăsat în palmă cu nuiaua
pentru că eram leneș la matematică nu te-am urât atunci
doar mă întrebam cum cuvintele mele le-aș putea transforma în cifre
să pot scrie poezii care să se transforme în înmulțiri și împărțiri
iar adunarea și scăderea să fie două metafore pe-atunci eminesciene
tată, aș avea multe să-ți spun dar tu te cerți mereu cu mama iar eu
îmi simt atunci viscerele străbătute de flăcări și toată dulceața
se face smoală năvălindu-mi pe gură și atunci
depărtarea dintre noi devine tot mai mare deși
locuim în aceeași casă, tată
002.887
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 155
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “O scrisoare către tata.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13977293/o-scrisoare-catre-tataComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.