radu stefanescu

și in opinia mea, o cronica de carte, una standard.

altfel, induiosatoare bunavointa dvs, doamna Angela, dar versuri de anvergura celor citate de dvs din volumul prezentat, se confectioneaza intre 2 tigari.

iata un exemplu, plecand de la stihurile de-o ingenua stupizenie "Vino, Țepeș sau Dracula, să-i înfigi într-un arac/ și pe Bush, ce ne asmute să dăm iama în Irak/ și pe cel ce alta spune, dar în sine-i tot un drac", care mie unuia-mi evoca hitul de mare succes al anilor 50 "imperialist american/cadea-ti-ar bomba în ocean", va pot demonstra ca, folosind aceleasi rime, sau orice rime vreti dvs, in 15' va pot confectiona cel putin 20 poezici cu mesaj de aceeasi profunzime, respectiv una si ceva pe minut, mai ales daca ma stimulati c-o bere, cum ar fi "foaie verde prepeleac/mi-am luat un cadillac/maine-n papion si frac/ma-ntalnesc cu Jacques Chirac/sa-l cinstesc c-un basamac".

pe scurt, pacat de efortul dvs. oricum, cel putin la nivel de intentie, cronica e net superioara volumului...

p.s. o singura observatie, incercati sa refaceti (cel puțin) topica frazei urmatoare

"Este când un „paparazzo“, când „nebunul satului“, care pun mai presus decât inspirația, inventivitatea, ironia, auto-persiflarea, râsul sănătos ori scrâșnetul de dinți"

salut pasul inainte prin revenirea la logica ("DE REȚINUT: Este obligatorie votarea tuturor textelor."). mai ramane chestiunea juriului - acolo unde voteaza 100 si concureaza 40, iar concurentii se cunosc intre ei, fireste, ceva nu e-n regula, si nu va fi in veci. sa aveti inspiratie, si cel mai bun sa castige...

care ar merita mai mult, un text care trădează un potențial, în opinia mea, cu totul remarcabil.

Claudia (cu majuscula, totusi) e adevarat, acum suntem liberi sa citim si sa scriem cu entuziasm despre ceea ce citim (in cazul cand volumul a vazut lumina tiparului la editura noastra, asta devine chiar o obligatie) dar recenzia ramane, totusi, un mestesug - discutia putea fi evitata daca subtitlul "recenzie" ar fi lipsit. Eu unul nu ma incumet la asa ceva - la limita, cateva randuri pe coperta a patra, unui prieten extraordinar, unui volum extraordinar, si nici atunci.

Valeriu, despre volumul tau n-am zis nimic (din moment ce nu l-am citit) - dar promit sa fac tot posibilul - cand te calmezi, mai vorbim pe FB...

entuziast-siropoasă, tipic de cumetrie - cum e datina la noi - naivă și comică pe alocuri (am petrecut mai bine de un minut încercând să pricep cum vine asta "miracolele nu încetează să se termine nicicând"). Nu știu cine trimite la texte recomandate astfel de producții care aduc deservicii și agoniei și volumului - posibil, bun.

complet de truisme și inepții, asezonată cu impardonabile carențe de vocabular (ce-i drept, pe alocuri savuroase, probabil ăsta fiind și motivul pentru care celelalte texte din colecție nu mai intră în atelier), gen "maladive, morbide și patologice" (toate sunt sinonime, Răzvane), "obnubilare morbidă" (probabil, un antonim al obnubilării energice, vitale), "malformând și schilodind psihicul" (nu există verbul a malforma), etc, etc.
dacă intervențiile pe genul ăsta de texte se fac doar cu intenția de a mai scoate lumea din amorțeală, e de înțeles și mi se pare ok...

că veterana Eugenia Reiter a gospodărit saitul cum s-a priceput mai bine, dar în prezent orice formulă editorială care o menține mi se pare falimentară din start. Bref, mulțumiri și-o pauză lungă pentru Eugenia sunt primii pași care pot scoate agonia din subliteratură.

un poem demn de orice antologie, o pasare rara, felicitari, doamna

cu exceptia unei ziceri imposibile (pieptul meu schimbat dintr-odată într-o cavalcadă), textul nu mi se pare rau. zic imposibila, fiindca cei doi termeni ai metaforei nu fac parte din aceeasi categorie. ar merge ceva de genul "inima mea se-arunca intr-o cavalcada pe care"... poate mai reflectezi.

anul

textul cu care ati participat e o poveste cuminte, moralizatoare, coerenta, dar lipsita de stralucire. epicul nu trebuie si nu poate, in opinia mea, sa inlocuiasca poeticul. constructia liniara, firul plat-narativ cu final previzibil si excesul de detalii inutile gen "eram fericit, eram nefericit" (fireste, si eu in locul dvs. m-as fi simtit la fel) m-au oprit sa apreciez mai mult acest poem. oricum, va multumesc pentru cuvintele adresate mai sus. numai bine.

dupa parerea mea, va inselati. sa va spun o poveste. acum vreo 2 ani mi-a scris Claudiu Komartin, invitandu-ma sa particip la concursul de debut Max Blecher. din pacate imi verific rar mailul, astfel incat pana la trimiterea manuscrisului mai aveam la dispozitie doar vreo 12 ore, surpriza era totala, asa ca am trimis o selectie incoerenta, o prostie. cu toate astea, manuscrisul s-a clasat in primele 10 - http://unanotimpinberceni.blogspot.ro/2013/10/concursul-de-debut-max-blecher-herg_7.html. presupun ca au fost invitati si-au participat si alti membri agonia, dar nu stiu. dupa anuntarea rezultatelor, de ce sa nu recunosc, m-am necajit, desi nu era cazul, dimpotriva - http://www.poezie.ro/index.php/personals/14037414/debut. oricum, am vazut cum stau. si nu stateam grozav.

ce vreau sa spun e ca prezenta unui juriu profesionist va stimula imens participarea si va provoca inevitabil niste autoevaluari. mai putin sau mai putin apropiate de realitate, dar necesare. oricine isi doreste sa fie descoperit, sa intre in poezia mare, chiar daca nici macar siesi nu-si marturiseste asta. veti obtine efectul scontat, fiindca vor participa cel putin 100-200 membri. in plus, audienta saitului va creste. in ce priveste contestatiile de la concursurile mari, daca va referiti la cazul Gabriel Chifu si premiul Eminescu, lucrurile sunt evidente, era normal. nu intru in detalii. sigur, agonia va apartine, nimeni nu contesta asta si concursul e meritul dvs. in final veti alege solutia considerata optima.

si eu va doresc Sarbatori linistite, numai bine

fiindca n-am gasit catastrofe si nici capodopere.

desi am recunoscut un singur autor (in opinia mea, unul dintre putinii creatori autentici de stil literar, posibil singurul, asta fiind si motivul pt care l-am recunoscut), l-am notat onest. nici eu n-as fi avut nimic de castigat notandu-l preferential, nici el. reamintesc malitiosilor ca n-am participat.

in ce priveste textul castigator sunt de acord ca e o pastisa, daca mi se spune dupa care autor. dapa mine, textul e doar manierist, si eu nu acuz manierismul si nici calofilia. vetust sau nu, textul castigator e scris si versificat ok. poezii despre fenomenele meteo au scris multi, cam toti in acelasi stil, si nimeni nu s-a suparat. modernii (Blandiana, Nichita Stanescu) au folosit repetitia ca efect stilistic fiindca ploaia, ninsoarea sunt monotone. doar postmodernii au renuntat... pdap, cam optimist asumat bacovian, textul lui Neculai Lunca n-are nimic in comun cu Bacovia. sa fim seriosi, Bacovia e la ani lumina si surade:

Când iar începe-a ninge
Mă simt de-un dor cuprins.
Mă văd, pe-un drum, departe,
Mergând, încet, și nins.

Sub streșină, cerdacul
Se-ntunecă mâhnit;
Stă rezemată-o fată
De stâlpu-nzăpădit.


in ce priveste termeni ca eunuci, mancatul de rame si putoarea gainilor de curte, hai s-o lasam. teoretic, nimeni nu cunoaste autorii textelor. votantii (in majoritate autori) apreciaza obiectiv, altfel spus in libera lor subiectivitate. prin urmare au dreptul sa deteste un stil sau o tema cu care n-au afinitati poetice si invers. a rezona sau nu cu vibratia altuia e omeneste. la fel de omeneste, a te enerva. dar si aceste acuze vor disparea cand doamna Reiter va accepta ideea unui juriu profesionist. cam asta.

pentru evolutia de la aceasta editie, ca si la cea de vara, cand ati fost singurul pe care l-am votat (evident, asumandu-mi riscurile de rigoare); acum ati fost pe locul 2 in preferintele mele, dar e cam totuna, inca o data, felicitari.

felicitari, doamna Reiter!

va rog sa faceti publice notele pe care le-am acordat, Sarbatori fericite tuturor!

avand in vedere ca aseara casuta comentariilor acestui text era inchisa si ferecata, iar acum s-a deschis brusc si cu totul intamplator la aceasta initiativa, ceva ma face sa cred ca sentinta s-a dat deja...

o spun fara nicio tendință dendențioasă, o spun in virtutea dreptului la libera exprimare...

ați spus: "acordă nota 1 textelor foarte bune. ghici de ce?"

înțeleg. acordă notă mică textelor bune, să le coboare în clasament, indirect promovându-și propriul text.

corect ar fi "textelor pe care le crede bune".


în cazul ăsta, avem de-a face

A) fie cu un autor suficient de realist nu numai în evaluarea textului propriu (despre care e convins că va fi notat prost, oricum, căruia nu-i acordă șanse la trofeu), ci și în evaluarea celorlalte texte pe care le va "asasina" - un fin cunoscător al gustului masei de votanți, căreia îi anticipează preferințele și reacția (deși habar n-are cine va vota). în cazul ăsta, iertat să fiu, avem de-a face cu o inteligență și intuiție artistică net superioară (malefică, ce-i drept, dar în cazul de față, asta n-are nicio importanță), ceea ce mă determină să afirm că dacă un asemenea personaj există, el merită, obiectiv, să câștige... din fericire, această ipoteză cade. și asta fiindcă pentru o asemenea inteligență, există o soluție mult mai simplă (și lipsită de riscuri) de a câștiga, și anume de a scrie ceva pe gustul publicului. rezultă că personajul A nu există...

B) fie cu un prost. și nu e cazul...

întrebare: în condițiile in care concurenții fac (încă) parte din juriu si (să admitem) câtiva dintre ei iși cunosc adresele de mail, traficându-și notele, care notare extremă poate fi considerată suspectă?

nota minimă? nota maximă? niciuna? ambele?

evident, doar nota maximă, fiindcă nimeni nu-și sabotează partenerul, tăindu-și singur craca de sub picioare...

nota 1 sună rău, ok, poate fi considerată o expresie a exasperării, la limită, a teribilismului, răutății, inadecvării la specia sau curentul literar reprezentat de text, etc, dar e categoric SINCERÃ. ce interes ar avea cineva să acorde nota 1 unui text al cărui autor nu-l cunoaște? fiindcă nu-l poate cunoaște decât în situația în care a fost informat asupra acestui mic amănunt, caz în care, conform înțelegerii, i-ar acorda o notă mare.

în plus, regulamentul nu interzice nota 1, și nici nu fixează un barem din acest punct de vedere:

"8. Poeziile înscrise în concurs vor fi notate de public cu note între 1 și 10, cu eventuale fracțiuni zecimale"

sunt absolut convins că observația mea nu va avea niciun efect practic, dar cred că lucrurile trebuie spuse, altfel, la următoarea ediție, mi s-ar putea răspunde ca mai sus:

"Din primăvară și până acum ai avut suficient timp să propui asta. În plus, regulile nu se schimbă în timpul concursului."

organizatorului, o seară frumoasă!

...

un poem excelent, pe langa care nu pot trece fara sa las un semn.
felicitari pentru premiul "Traian T. Cosovei", domnule, si excelsior...

si sa nu le stergi, e misto