un loc

bucătărioara mea dragă unde pun la uscat acele mirodenii care mă feresc de insecte de făcături de necurat cu tot ce ating de parcă ai fi tu care când intri spui că ești în lumea poveștilor și fiecare lucru se transformă în poveste și fiecare poveste ești tu tu cel din poza asta cu pălăria în aer și mâinile în aer și inima în pieptul meu schimbat dintr-odată într-o cavalcadă pe care nu o pot opri fiindcă alerg alerg nu-mi pasă de praful pe care-l las în privirea celorlalți aleeerg și uite acum ea este completă eu desprinsă de pământ cu picioarele îndoite după forma brațelor tale