text hematopoietic

ca și cum a fost pe bune. cu siguranță a fost.

e un text de spus printre dinti. mi-ai amintit de Maiakovski...tonul probabil....ultimul vers poate fi motto - toata lumea cunoaste aspectul, cu totii ne facem ca nu. despre utilitatea acestui tip de poem nu scriu, e un adevar. felicitari!

e diferita de stilul in care scrii in mod obisnuit, \"lirismul m-a moleșit
am uitat
la ce bun să regenereze sângele într-un bărbat\" devine deodata foarte credibil.
\"îmi trece tot mai des prin minte că poezia nu folosește la nimic
simt din ce în ce mai des impulsul să mă bat\" ma trimite la subsolul cu lesie si sapun al madalinei (nica), si la gandul ca uneori esti mai mult din bucati imprastiate prin altii.

Ștefan: poziționarea ta față de text m-a determinat să mă gândesc (din nou) la faptul că Sf Augustin a contrariat multe gândiri contemporane lui sau ulterioare pretinzând că forma incipientă a spectacolului de teatru se datorează molimelor care bântuiau antichitatea (poate chiar mai înainte), în special ciuma; nu am să dezvolt subiectul, să spunem numai că arderea unei capre, de exemplu, era o jertfă exterioară, un spectacol este o jertfă interioară, o exorcizare.

Mihaela: nu pot vorbi unei lumi ce nu aude decât cu dinții strânși și cu sentimentele închise în pumn; în definitiv, pe urmele răspunsului de mai sus dat lui Ștefan, poezia nu ar trebui să exprime emoții, ci să ne scape de ele.

Cristina: de câte ori nu am auzit acestă afimrație referitoare la \"stil\"...; am să o spun din nou: dacă pentru amjoritatea stilul este \"ambalajul\", eu abordez stilul ca pe o componentă esențială a conținutului; dacă este clar ce vreau să spun cu aceasta, bine; dacă nu, nici nu are rost să ne batem capul cu; în altă ordine a ideilor, ce legătură au versurile indifcate de tine cu săpunul și leșia Mădălinei Nicau (poate lași un link, că nu o să mă apuc să caut prin toate textele respectivei autoare leșie și săpun)? și nici atât nu am înțeles ce anume ai vrut să spui cu: \"gandul ca uneori esti mai mult din bucati imprastiate prin altii.\"; te-aș ruga să precizezi.


mulțumesc tuturor pentru lectură și pentru semnul despre.

E parcă (auto-moto-)biografică? Al dracului de călător (la capătul lumii). Cine nu s-a trezit, beat, la ultima stație de metrou, “deasupra pământului, dorind, desigur, a coborî cu mult mai devreme? E puțin dacă spun că îmi sună a purgatoriu citadin? PS: Nu mi-a plăcut (deloc) ultimul vers. Cre’că e pus aiurea, dar dracu’ știe, poate tocmai asta e sensul. Cu b(t)ine, Marțian.

mă, nu știu dacă e puțin, dar parcă e prea mult; ultimul vers..., de fapt, ultimul vers era: \"au mai rămas în țară nesimțiți\", dar parcă, uitându-mă în oglindă, nu prea am aerul unui imigrant.

cu zeul.

e ca si cum ai spune ca n-au nici un sens comentariile despre stil. bun. e greu sa-l opresti pe cititor sa remarce ca exista, si-i mai ales imposibil, cred eu,
sa te modelezi tu, ca autor, fiecarui continut. de obicei e invers, restul sunt inflexiuni remarcabile. asadar comentariul meu era pozitiv, am remarcat inflexiunea si m-a surprins placut ca variatie, chiar daca n-am avut rabdarea sa dau impresiei tonalitatea potrivita. poeziile tale au de obicei note sensibile, aici aproape ca-mi venea sa verific autorul deci, scuze pentru neclaritate.
in rest, ce-am spus acolo era ca ai descris in fapt o bucata din mine care incepe sa refuze poezia, asa cum gasisem mai devreme cu un soi de brutalitate geamana in alta parte. nu trimisesem acolo, a fost un comentariu poate prea meditativ pentru a fi clar. data viitoare promit sa fiu in pozitie de drepti. :o)

\"aproape ca-mi venea sa verific autorul, deci scuze pentru neclaritate\"

si

\"asa cum gasisem mai devreme un soi de brutalitate geamana in alta parte\"

din graba, scuze.

nici pe departe comentariul meu nu s-a vrut un fel de \"chemare la ordine\"; evident că despre stil se poate discuta oricât și de pe orice poziții (acesta fiind și motivul pentru care am spus răspicat că îmi lipsește disponibilitatea necesară); tot ce mi-am dorit am fost să încercăm a evita echivocul anumitor afirmații.

încă ceva: vei mai găsi (cu siguranță) în pagina mea texte care conțin aceeași manieră de abordare, poate chiar același vocabular; atâta doar că, în exprimare, prefer diversitatea, nu manierismul.


oricum, mulțumesc pentru revenire.