proiecție cu umbra. fantoma unui tren

despre omenirea văzută de peste geam. însigurarea adusă-n așa măsură încât peștele, de unul singur, sare în iaz și brusc geamul se sparge, de parcă iazul era fereastră, iar fereastra iaz, apoi se mai și întoace lumea peste cap. dacă mergi mlădios fără șiret, s-ar putea să-ți pierzi încălțarea, dacă încălțămintea, în genere, e cu șiret. sălciile de anahoret mă duce cu gândul la o plimbare pe acolo pe unde omenire-i tare puțină sau nu este deloc. în strofa trei un paralelism contradictoriu. un băț verde pesupune că a fost rupt dintr-un copac tot verde. de undeva știam că se rupe o creagă din pomul care umează să fie tăiat. iar bățul uscat cel mai simplu e luat din josul unei păduri. iari m-am plimbat prin una și-am văzut multe bețe uscate. dar poate că nu e vorba aici cine e rău și cine e bun, poate fi orice altceva mult mai simplu. mergerea înainte a trenului în care nu s-a urcat mi se pare o imagine puternică, fiindcă apare imediat și intenția de fi urcat în el, și rămânerea, optarea pentru a sta în loc, când trenul îi dădea alternativa doar să fie-n mișcare. dar și aici sunt incertă. motivele pentru care nu a urcat pot fi, desigur și de alt ordin: nu a avut bani de bilet. mi se pare un text valoros cel puțin pentru că se poate discuta mult despre el, și am mai observat o corelare riguroasă și omogenă a numărului de silabe, cu excepția primei strofe, care are 10, 8, 9, 9, când peste tot se păstrează ritmul 9, 8, 9, 8. poate că ar fi fost un text nemaipomenit dacă rima și versul 1 cu 3, dar se știe că este permis așa cum aici e făcută construcția. mie mi-a plăcut să citesc.

Katy: mulțumesc pentru cuvinte; desigur, cuvintele sunt întotdeauna un \"pretext\"; cât despre numărul silabelor, mărturisesc... nu le-am numărat și mai mult ca sigur nici nu o voi face.

novembre. termopanu\' sîngerează
un vînt d-ampulea bate către iaz,
pervazu\' divorță de-a sa pervază,
clipește tîmp un ochi de aragaz;

în vale sub o salcie imundă,
pescar sărac bînd bergenbier la pet:
sub cizma lui, extras recent din undă
un crap cu ochi frumoși, anahoret.

o, ecce homo! nenea se gîndește
și alungînd un sentiment impur,
îl pupă scurt pe buzele-i de pește
redîndu-i viața cu un șut în cur,

apoi rupîndu-și varga, pleacă-acasă...
cu vuiet sara cade peste grind.
[prim plan cu crap în bălăria deasă
sub clar de lună încă buzărind].

în primul rând, \"pastorală\" are de-a face cu tema de mai sus așa... in extremis (vezi definiție); în al doilea rând, păcat de vreo 2 figuri de stil și cam tot atâtea imagini, care ar fi meritat o realizare care să nu plătească tribut unei construcții mai mult epigramistice, cu poante de banc din două în două versuri, menite a lua ochii... pescarilor și a prezenta gluma de baltă drept profunzime; desigur, (dpdv tehnic) talentul... de versificator este ireproșabil.


oricum, mulțumesc pentru lectură și pentru semnul consistent după îndelungata absență.

Vasile, păi dacă (așa cum zicea nemuritorul gambetta) de fapt nimic nu există, iar dacă totuși ceva există acest ceva nu poate fi cunoscut, iar dacă in extremis fi-va cunoscut nu va putea fi niciodată transmis, atunci inexistența mesajului acestei past/orale este nu numai logică, ci și, în context, necesară.
astfel că evidența mă silește să-ți dau dreptate.
oricum, aprecierile făcute vizavi de presupusul meu talent de versificator (dacă ignor valențele peiorative - dacă nu le ignor, nu văd la ce mi-ar folosi) de ce n-aș recunoaște, măgulitoare, mă decepționează un pic, pentru că speram într-un duel versificat, dacă nu chiar de talia celui de sub poemul cretin de artă deviantă, măcar pe-aproape.
subiectul, fie el și deturnat, fiind cumva generos
părerea mea...

nu