Poezie
marele nedumerit
1 min lectură·
Mediu
patrula din orașul gri
s-a oprit în fața unui zid
comandantul ordonă încărcarea armelor
și ochirea fluturelui viu colorat
ce încremenise pe o crăpătură
ridică mâna și a vrut să strige
FOC!
dar a observat pe palma ridicată
o gărgăriță extrem de roșie
care îi fugea
printre degete
și a rămas așa
neștiind ce să mai facă
044286
0
nu cred insa ca gresesc.
e un poem formidabil, stefan.
mi-a amintit de-o \"floare de tei suspendata-n miere\", vorba lui Nichita.
un poem suspendat in mirare, in clipa aia care te opreste singura sa-ti aminteasca ca existi. mai spunea cineva de singura teama cu adevarat fundamentata, aceea de ireversibil. poemul asta e ca o incremenire in fata unui act ireversibil, doar ca in plus e si foarte frumos... colorat. in atat de putine cuvinte; suficiente.
e ultima steluta pe care ti-o dau fiindca in fond, pe la tine nu mai am ce citi, cumva nici nu vreau sa fiu surprinsa mai mult. nu ca stelutele ar conta mai mult decat ce-am zis oricum.
justificare obiectiva e aceea ca vreau ca poemul sa fie citit. cam atat.