Poezie
marele nedumerit
1 min lectură·
Mediu
patrula din orașul gri
s-a oprit în fața unui zid
comandantul ordonă încărcarea armelor
și ochirea fluturelui viu colorat
ce încremenise pe o crăpătură
ridică mâna și a vrut să strige
FOC!
dar a observat pe palma ridicată
o gărgăriță extrem de roșie
care îi fugea
printre degete
și a rămas așa
neștiind ce să mai facă
044.302
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ștefan ciobanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 57
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
ștefan ciobanu. “marele nedumerit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/13973225/marele-nedumeritComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SDridică mâna și a vrut să strige - parcă scârț undeva pe aici
ideea e faină, poemul e bun, realitatea, nenorocirea ei, e reală
ideea e faină, poemul e bun, realitatea, nenorocirea ei, e reală
0
RSȘtefan, pune toate verbele la prezent, mai puțin pe primul.
patrula din orașul gri
s-a oprit în fața unui zid
comandantul ordonă încărcarea armelor
și ochirea fluturelui viu colorat
ce încremenise pe o crăpătură
ridică mâna și vrea să strige
FOC!
dar observă pe palma ridicată
o gărgăriță extrem de roșie
care îi fuge
printre degete
și rămâne așa
neștiind ce să mai facă
și mai scoate din conjuncții, cumva
păreri
în rest, mi-a plăcut și mie
patrula din orașul gri
s-a oprit în fața unui zid
comandantul ordonă încărcarea armelor
și ochirea fluturelui viu colorat
ce încremenise pe o crăpătură
ridică mâna și vrea să strige
FOC!
dar observă pe palma ridicată
o gărgăriță extrem de roșie
care îi fuge
printre degete
și rămâne așa
neștiind ce să mai facă
și mai scoate din conjuncții, cumva
păreri
în rest, mi-a plăcut și mie
0
ȘCva multumesc de oprire
cristina, multumesc de steluta. chiar daca e ultima. si eu ma bucur ca astfel poemul a fost citit
silviu, ce scart pe acolo?
radu, voi lua in considerare observatiile tale, sincer. :)
o zi buna
cristina, multumesc de steluta. chiar daca e ultima. si eu ma bucur ca astfel poemul a fost citit
silviu, ce scart pe acolo?
radu, voi lua in considerare observatiile tale, sincer. :)
o zi buna
0
nu cred insa ca gresesc.
e un poem formidabil, stefan.
mi-a amintit de-o \"floare de tei suspendata-n miere\", vorba lui Nichita.
un poem suspendat in mirare, in clipa aia care te opreste singura sa-ti aminteasca ca existi. mai spunea cineva de singura teama cu adevarat fundamentata, aceea de ireversibil. poemul asta e ca o incremenire in fata unui act ireversibil, doar ca in plus e si foarte frumos... colorat. in atat de putine cuvinte; suficiente.
e ultima steluta pe care ti-o dau fiindca in fond, pe la tine nu mai am ce citi, cumva nici nu vreau sa fiu surprinsa mai mult. nu ca stelutele ar conta mai mult decat ce-am zis oricum.
justificare obiectiva e aceea ca vreau ca poemul sa fie citit. cam atat.