radu stefanescu

redundanțe:

seara la Viena... pâlpâie blând apusul
rătăceam pe un drum... cu ruga mamei la drum
am plecat de acasă... am plecat pentru că
cum plouă în nord... rochia udă... ploile reci
uite aici... aici dimineața

\"oamenii se pierd în false amănunte\" / fără \"false\"

\"se-apleacă toamna-ntr-un sărut pe fruntea cerului caldă\", \"pâlpâie blând apusul\" / clișee

și de ce Viena? ar merge orice.

niciodată să nu-i spui omului ce vrei.
- bună ziua, taică.
- zîua.
- caut o baltă.

țăranul are ochii verzi ca porumbul.
tu nu.
e vară.
porumbul are peste 2m.
cît vezi cu ochii porumb.

scuipă.
- aha. balta lu bardac. e mai încolo.
tace.

o iei mata pîn la aspersor.
acolo faci dreapta
(arată dreapta lui)
p-ormă o ții dreeeept (ezită)
pîn la fermă.
te duce drumu.
da mai întrebi mata. mai întrebi la fermă.

(în Bărăgan aveam să aflu că: acilea = 5-10 km
mai încolo = 15-20
peste deal = hai sictir)

aveam să aflu că (în absența unui gps) țăranul trebuie luat pe ocolite.
îl întrebi de ploaie sat orz
motorină
boc

atunci devine prietenos.
abia atunci recunoaște că nu știe.
atunci îi oferi o țigară.


* a se observa prezența tuturor elementelor. apă (balta). foc (vara). lemn (porumbul). pămînt (tarlaua). metal (machina). aer (țigara).

** a se observa liantul uman fraier.

*** a se observa că pe țăranul de bărăgan îl cheamă în general stroe sau neagoe.

**** a se observa că praful ridicat de roțile din spate accesează întotdeauna, în mod aparent inexplicabil, parbrizul.

umblă-n urbe o poveste:
vorba \"clasele primare\"
o găsi-n maculatoare
chiar primaru\' care este.

vorba \"clasele primare\"
zice-un filolog vestit,
că a scos-o dom\' primare,
după ce le-a absolvit.

sper că merge un pic mai bine, felicitări pt. idee

eu unul cred că un comentariu în spațiile astea virtuale în (cu) care ne jucăm - la nivel de simplă impresie, părere, și nu neapărat în ipostază laborios și documentat analitică - ar trebui, la fel ca opul sub care se odihnește, să aibă în egală măsură dreptul la expresie și sugestie, dezvăluire și învăluire, vorbă și tăcere - mai ales, cum se spune, elocventă. dar, cel puțin dpdv al cutumelor la zi, eu zic că n-are.

și astfel, firea mea leneșă și capricioasă se îngrozește în egală măsură atît de momentele în care aș fi tentat să cer explicații, cît mai ales de cele în care, în virtutea legii nescrise a reciprocității, ar trebui să le dau, fie privind propriile mele producții (cu pretenții) literare, fie pe cele ale altora, intrînd astfel în polemici aiurea (pe care, în general, în lipsă de erudiție și/sau argumente, la nervi, le rezolv cu o parodie, evident, asumîndu-mi riscurile).

uite, de ex. versul 2, sigur că știam ce e \"no frost\", din moment ce am unul acasă, dar asta nu rezolvă nimic. eu aș fi scris fie \"mîna asta nu cunoaște dezghețul\", fie \"mîna asta nu cunoaște mîngîierea\", fiindcă mîngîierea e tot căldură, cel puțin în sens poetic, dacă nu termodinamic, și căldura e esența dezghețului. precizarea fiind (părîndu-mi-se) astfel redundantă. dar pentru asta ar fi trebuit să mă ostenesc explicînd ca mai sus, ceea ce, scuze, din lene, n-am făcut-o; ceea ce a dus la reacția ta, dacă mă gîndesc bine, firească.

sau acum, că am înțeles rostul \"protezei\" (în sens lingvistic, de care, de ce să te mint, habar n-aveam) și lumină mare s-a făcut în versurile 7 și 8 (firește, o luasem pe arătură cu interpretarea), tot nu-mi place... e foarte greu să explic de ce. sunt femei despre care pot admite că sunt frumoase dar nu-mi plac, ia-o așa :) sau hai să zic, pentru că în poezie nu-mi plac inserțiile biblice în general, și mai ales în poeme cu no frost și billy the kid, în special, o fi o limită a mea.

în rest, roagă-l pe Trakl să mă ierte că i-am pocit numele, și promite-i că o să-l citesc [acum am văzut pe wikipedia că e un poet expresionist cît se poate de decedat, dar nu mai modific].
chestia cu rima e din primul meu comentariu:
\"pun pariu că n-ai fi în stare/să ucizi o pasăre cîntătoare\", unde \"stare\" rimează (fără voie) cu \"cîntătoare\"
lucru pentru care m-am scuzat...

și acum, pt. că am vorbit groaznic de mult, am să beau o bere :)

pentru că de ex. nu-i văd rostul lui \"no frost\", deși nu mă îndoiesc că are unul, la fel cum \"greu\" după \"bocanc\" îmi pare că sună ca \"gingaș\" după \"condur\".
la fel, \"nu poate a șterge\".
la fel, prin efortul vizibil de a exprima cu exces de mijloace (în final, cu succes discutabil) sentimentul de înstrăinare de propria mînă.
sau pt. că nu-l știam decît pe puștiul billy, pe ceilalți 2 nu, și a trebuit să-i caut pe net.
cît despre jocul oximoroanelor lui Baudelaire, lăsat fie... Trackl, n-am citit.
în fine, nu mi-a plăcut faptul că de data asta nu mi-a plăcut. altfel spus, pentru că mult mi-ar fi plăcut să-mi placă.

p.s. în stare/cîntătoare

pun pariu că n-ai fi în stare să ucizi o pasăre cîntătoare.
nu e rea, dar nu mi-a plăcut. (rima a fost întîmplătoare).

primele (mele) 3 versuri evocă (mă rog, încearcă să) starea aia de confuzie-revoltă-beție-regret-extaz-nostalgie-mahmureală-penitență-beție și retur, de după plecarea domnișoarei. unde, și de ce, zău, nu știu, nu e poemul meu...

în ce privește varianta \"Virginitatea-ți dulce pierdută în hamac\", o cam dai în suprarealism. eu unul aș lăsa-o într-un onirism tehno precum

mai jos:

și să mă spînzur dreaq, lăsînd în urma mea,
jpeg-ul tău cu buca printată pe colac.

(înșelîndu-se ca de obicei, un bun amic i-ar spune naturalism manelistic)

p.s. mai am variante (cu balzac, aurolac, crac și haidamac), dar nu vreau să-ți tulbur definitiv fiorul liric, așa că mă abțin...

doar dacă insiști :)

Și-am sparge melancolici semințe de dovleac. - de ce noi? poate eu, adică tu

Cuvântu-mi nu-ți înmoaie mândria ta de drac / și \"ta\" și \"-ți\" 2 pronume nu merg

la fel ca \"frumusețea-ți\" și \"ți-o\"

mai e coniacul. eu îl zic în 2 silabe, văd că academic e în 3, în fine, ce știu academicienii

\"M-oi îmbăta o vreme cu ochii-ți de coniac
Sau perna ce păstrează avidă pizda ta,
Așa-i. În loc de pipă, fasole voi fuma
Și-oi sparge melancolic semințe de dovleac

Și dacă tot nu-ți \'moaie mândria a de drac
Cuvîntul meu din urmă, din buza ta de sus
Voi face o prescură, ca dîndu-mă iisus
Să mușc cu nepăsare cînd m-oi ușchi în frac,

Și-n fine, către ziuă, din sângele tău mac
Să trag pe nara stîngă, să pun Himerei șa,
Să treacă-acceleratul lăsând pe canapea
Singurătatea-mi strânsă în formă de colac\".


nu trage dom semaca - de fapt, mi-a plăcut :)

critic, nu laud, am numai întrebări

1.\"întunericul nostru purcede din altceva\" / bun, dar nu mi-ai dat referința, recte, ceva-ul. geneza beznei în accepțiune clasică. și nici nu mi-ai explicat ce te legitimează să vorbești în numele meu, contribuabil anost și onest, pentru care întunericul vine doar cînd fiu-meu stinge lumina, sau enelu, cînd nu plătesc factura.
2. de ce preferi în anno domini 2011 formula clasica (eram tentat să zic prăfuită sau a la bolintineanu, dar m-am abținut):
\"prefixele cuvintelor ce în curând voi rosti\" / în loc de firescul \"pe care în curînd\", etc
3. în ce măsură putem vorbi de certitudini/incertitudini în afara conștiinței de sine (incertitudinea sinelui botezat încă inconștient)
4. topica asta ți se pare mai bună? \"arareori prind în pumnul strâns lumina\"? - fără \"dar\", care oricum, îmi pare un liant iuntil, atît dpdv logic, cît și lexical - evident, opinia mea neavînd nicio importanță.
5. ce efecte urmărești cu semnele de exclamare/întrebare puse pre/post matur? a) de natură lirică. b) de natură imagistică. c) de altă natură.
6. lesbi și homo nasc pui vii? în caz afirmativ, cum își alăptează progenitura un cuplu homo?
7. atuu are un \"u\" în plus din motive de: a) ritm. b) rimă. c) din alte motive.
8. ce e un lepurolog? a) un lepur olog. b) un L pur și olog. c) da.

sigur, doar în cheia mea de lectură, o parabolă a morții, aș zice inedită - atît prin abandonarea a două clișee poetice frecvente (al beznei și al singurătății), cît și prin ridicarea celui de-al treilea element al conștiinței la rangul de posibilitate existențială relevantă (aici, conviețuirea senină cu sentimentul apropiatei disoluții și al uitării de sine în Sinele colectiv). asta nu înseamnă că mie, de exemplu, ca simplu și accidental locuitor al lumii manifestate, albul îmi pare mai puțin terifiant, sau că glasului care mă va chema la o bere în ninsoarea finală (element imagistic obligatoriu) îi voi da ascultare, sau voi avea puterea să-l refuz, spunîndu-i de exemplu, că m-am lăsat - btw, din punctul meu de vedere, aș scoate cuvîntul \"bere\" din final, mi se pare derizoriu și induce un sentiment de optimism jucat, și jucat prost; folosindu-mă de referința primei strofe, l-aș înlocui cu \"înaltele terase\" sau ceva asemănător, chestie care evocă suficient de bine paharul, zic eu. una peste alta, poemul îmi pare inspirat (mă amăgesc a crede că un pic a venit și de sus), n-am găsit nimic diluat, artificios sau năstrușnic nici în instrumentarul poetic, nici în limbaj, așa cum se mai întîmplă uneori la tine cînd te ia valul, așa că îmi mențin părerea (trecută prompt la offtopic), ar merita recomandat.

mulțam frumos pentru poezie. prima, fie doar din bibliotecă, e infinit mai bună decît a mea, prima - nici măcar poezie. revenind la poze, sunt cam de la mijlocul lui iulie. acum văd, am postat una de 2 ori, altele, deloc. cele de sus sunt făcute de pe terasa hotelului Turris (dacă e unicul din oraș, scuze pentru pleonasm) :) trec uneori pe acolo, întotdeauna cu mare plăcere, nu știu de ce, și nici nu cred că e important. printre alte prostii făcute în viață, am comis o poezică despre dealurile de la Crângu-Furculești, nu mă produc cu ea aici, de rușine...

nici - nicio

despre alegoria curgerii spre moarte, s-a vorbit. văd rostul muntelui, dar nu și rostul sincopei punctului (curgând. înspre), tăind tocmai curgerea. și nici alegerea lui \"înspre\", preferat lui \"spre\", n-o pricep.

sunt apoi sclipiri pe care le-aș putea numi (firește, înșelîndu-mă sau nu) geniale:
\"de câte ori deschidem ochii decorul se împotrivește\"
sau finalul - unde totuși \"ca niște mici bule de aer\" îmi pare în plus, iar \"preț de\", o formulă expirată; am citit \"numele mai boloborosește cîteva secunde la suprafața vieții\"

o cugetare plată:
\"altminteri ne-ar fi indiferent sau am da bir cu fugiții\" (în opinia mea, ar putea lipsi)

o poetizare facilă cu iz de calambur:
\"sufleorii ar însufleți numai guri de pământ\"

ce n-am înțeles, și asta, probabil, doar din vina mea, care e al doilea destinatar al dedicației - dar asta nu mai are, dpdv poetic, de-acum încolo, nici importanță.

altfel, cu plăcerea lecturii

îmi plăcu! sună a Sorescu, dar a ceva tot trebuia să sune, nu contează.

eu cam așa am citit-o:

dădurăm ce dădurăm cu mâinile
și din piatră începură să iasă
toate
istoriile hărțile și comorile

nici nu gândeam că
le-om descoperi vreodată
printre atâtea oscioare

dă-te mai încoa\'
oltene
dacă așezi ochiul fix în capul tibiei
mergi pe drumul strămoșilor
văzuși?

trecu limba în sus și în jos
șterse chibritul de obrazul lunii
își aprinse o țigară de foi

fredonând un cântec
se tot duse

(aș fi citit-o)

oricum, ai un typo la fredodând

cu plăcerea lecturii

doar așa...



și



alta



sau



trebuia scris ceva între ele



sper să n-ajungă la offtopic

Vasile mare, adevăr grăiești.

un somn care a greșit o dată, va greși și a doua oară, greșit sau negreșit

căci rotirea - linie oablă care mere și mere și iarăși se-ntoarnă ghe unde o purces

amin

scoate (te rog) acel \"pe\" din fața fiilor risipitori, nu e nevoie de el. am să revin.

chestiunea poate fi abordată, minimal, în perspectivă pur artistică (tabloul).

dar chiar și așa, arta (e dovedit) crează o realitate cel puțin la fel de tangibilă, cu efectele ei asupra consumatorilor de artă (în cazul prezentat, culinară).

e posibil ca un tablou cu somn bătrîn spînzurat în cîrlig să exprime de fapt aceeași idee
(mă gîndesc la ăla de opt virgulă cinci kile prins la rîmă - o glumiță, la experiența lui. avea niște mustăți gen Ștefan cel Mare și gura cît scrumiera. cînd l-am tras afară, l-am privit în ochi, părea aproape recunoscător).
mă rog, în tinerețe, dacă ar fi avut un AKM la îndemînă, presupun că ar fi tras și el din cînd în cînd o rafală spre mal.