poem cu toamnă la Viena

are alte culori atunci când este vorba de fericire.
un discurs limpede, presărat cu \"nori de spumă\", ușor nostalgic, ușor romantic, dar ce altceva poate inspira o excursie la Viena?

Ottilia, tu știi toate culorile scrierilor mele, iar asta mă bucură:)

cu drag,

doar ultima strofă, ștefy...
doar ea mi se pare ok. prima parte mi se pare ratată. imagini ca:
”fruntea cerului caldă”, ”oamenii se pierd în false amănunte”, ”pâlpâie blând apusul” mi se par goale, fără substanță. îți spun pentru că știu că scrii muuult mai bine de atât. sincer, curat, fără podoabe. iar dacă împodobeai un text știai cum și de ce :).
mai trec și-ți spun ce cred eu. nimic mai mult :)

adunasem multe multe de scris (imagini, stări) și m-am grăbit să le pun pe toate într-o scriere de toamnă nouă:) să-ți spun un secret, Alex: am constatat și eu, de când tot scriu, că nu mă prea pricep să-mi pun stările de bine în versuri, dintotdeauna mi s-a părut mai greu să-mi scriu fericirea decât plânsul.
acum sunt în vacanță (iaca scuză!) :p

mulțumesc. mă bucur că-mi ești :)

redundanțe:

seara la Viena... pâlpâie blând apusul
rătăceam pe un drum... cu ruga mamei la drum
am plecat de acasă... am plecat pentru că
cum plouă în nord... rochia udă... ploile reci
uite aici... aici dimineața

\"oamenii se pierd în false amănunte\" / fără \"false\"

\"se-apleacă toamna-ntr-un sărut pe fruntea cerului caldă\", \"pâlpâie blând apusul\" / clișee

și de ce Viena? ar merge orice.

pentru că acolo eram și părea altfel seara aia, trebuia să o scriu:)
am să mai schimb (cândva...), de șters nu mă îndur:)

mulțumesc. să vă fie seara frumoasă!