Etimologie după Vanghelie

după cum bine (poate) se știe, nu sunt mare comentator de epigramă și nici atât autor de; dar, dând cu ochii de titlu, mi-am spus: uite, domnule, în puzderia de teme mai mult sau mai puțin inspirat alese, una care ar putea fi interesantă; mai ales că numele autorului este unul cunoscut pe site; fără să mai lungesc introducerea, dacă părerea mea - una de amator - ajută, bine; dacă nu, sper ca măcar să nu producă supărare: poanta este una reușită; din păcate, să spunem că cei trei termeni: \"învățător/are\", \"abecedar\", \"primar\" au același sens, ceea ce trădează negăsirea unor soluții la nivelul vocabularului de completare fericită între versuri; prin umrare, autorul a cedat imperativului rimei; manieră de construire care influențează negativ inclusiv alegerea singular/plural (pt că, de asemenea, dacă clasele primare sunt în număr de 4, abecedarul \"se începe\" numai în prima dintre ele; ar mai fi acel \"cică\", care nu deranjează numai fonic, dar - având rol de \"se zice\" - este folosit inadecvat, pentru că nu se zice, chiar așa stau lucrurile: clasele respective chiar se numesc \"primare\"; așadar, autorul nu concede numai în fața rime, dar și a ritmului.

am ținut să punctez aceste câteva aspecte pentru că am observat că majoritatea epigramiștilor, entuziasmați (pe bună dreptate) de o temă viabilă, se reped cu replici mai mult sau mai puțin reușite și se pierde din vedere aspectul real al acestui site: acela de Atelier, aspectele tehnice trecând automat în plan secund.


în speranța că părerea mea este una constructivă,
Vasile Munteanu

Domnule Munteanu, sau Vasile, nu știu cum mi se permite,
mulțumesc pentru analiză, dați-mi voie să mă explic. Chiar am vrut să folosesc un grup de noțiuni din aceeași clasă, ca să dau greutate poantei. Cuvintele de care ziceți nu au, evident, același înțeles. Una e \"învățătoarea\", altul e \"abecedarul\".
Cu \"cică\" ăla, așa e, s-ar putea să aveți dreptate, dar l-am introdus din motive de ritm. Mai degrabă, pe mine mă deranjează acel \"atâtea-are\".
Oricum, apreciez staționarea pe textul meu din partea unui non-epigramist, așa cum recunoașteți.

O părere se imprimă
Despre ceata de momâi,
Urmărind cum se exprimă:
E-un guvern de clasa-ntâi!

Recunosc, și eu m-am grăbit să ajung la poantă și, din cauza rimelor, am făcut rabat altor criterii. Dacă am timp, voi reveni asupra catrenului.


Laurone, culmea este că acel \"ci-CÃ\" a introdus o aritmie. Altfel, ideea mi se pare excelentă, merită lucrat un pic la ea.

Am modificat un pic. Parcă sună altfel.

familiarul nu (mă) deranjează; parafrazând un clasic, dacă nu am fost \"domn\" până la 40, nici de acum încolo...

doamne ferește, nu am spus că \"învățător\" id. \"abecedar\"; când am spus: \"au același sens\" mă refeream la faptul că ambele trimit către același univers specific \"claselor primare\" (mai ales acest \"primar\"); prin urmare, deși am înțeles că nu sunt folosite aleatoriu sau eronat, ele își ratează scopul, generând involuntar monotonie ideatică.

\"atâtea-are\" cred că s-ar putea rezolva cu o formulare de genul: \"cam câte are primarul\" (spun \"de genul\" pentru că sunt sigur că un epigramist versat ca dv o să găsească o formulare care să nu aibă nevoie de atâtea părți de vorbire auxiliare).

vorba \"clasele primare\"
zice-un filolog vestit,
că a scos-o dom\' primare,
după ce le-a absolvit.

sper că merge un pic mai bine, felicitări pt. idee

păi,
corect, etimologic și vanghelistic e bine să ”sune” cam așa:
Clasele cu-nvățătoarele,
Unde-ncepi abecedar(ul)ele
Cică, se numesc \"primarele\",
C(ă)-atâtea-are primar(ul)ele.

umblă-n urbe o poveste:
vorba \"clasele primare\"
o găsi-n maculatoare
chiar primaru\' care este.

Asta, pentru că primarul
Din sectorul 5 valah,
Și-a vândut abecedarul
Și și-a luat un almanah.