pe tibia-n jos

faza e că perfectul simplu nu e, în literatură, ceva exotic, dacă ne gândim că este timpul verbal al narațiunii în proză. și nu doar în limba română, ci și, după cum știm, în franceză și italiană, ca să nu dau decât două exemple de limbi latine.

așa că nu văd de ce treaba asta cu oltenesc. cine știe că e un timp verbal folosit și-n vorbirea curentă în oltenia știe oricum.

dar a spune oltenesc e ca și cum săracul perfect simplu ar avea numai soarta ata, de a fi vorbit în oltenia. or, tocmai că nu e chiar așa.

plus că titlul poate sugera singur un pe olt/jiu în jos.

perfectul simplu nu este un timp senzațional pentru poezie, dar și asta depinde de context, de cât de mult și cât de des e utilizat. în ceea ce privește \"oltenesc\"ul, el se atribuie cântecului, aici, lăsând la o parte timpul verbal care este folosit cu precădere în zona Olteniei.
cât despre titlu, ar suna mai degrabă: \"pe Argeș în jos\". aș fi putut să spun \"pe tibia la vale\" dar, sonoritatea nu este aceeași, deci, rămâne așa.

mulțumesc pentru lectură și pentru punctele de vedere pe care le apreciez.

nici n-am zis, ottilia, să modifici, am spus că nu-i văd rostul, e o diferență între aceste afirmații :)

și știm că e măcar unul care a folosit senzațional perfectul simplu în poezie, oricum. pentru că era ceva natural și pentru el ca om, dincolo chiar de simțul limbii. care simț cred că susține folosirea oricărui timp verbal; adecvată, însă, cerințelor textului, finalității lui.

îmi plăcu! sună a Sorescu, dar a ceva tot trebuia să sune, nu contează.

eu cam așa am citit-o:

dădurăm ce dădurăm cu mâinile
și din piatră începură să iasă
toate
istoriile hărțile și comorile

nici nu gândeam că
le-om descoperi vreodată
printre atâtea oscioare

dă-te mai încoa\'
oltene
dacă așezi ochiul fix în capul tibiei
mergi pe drumul strămoșilor
văzuși?

trecu limba în sus și în jos
șterse chibritul de obrazul lunii
își aprinse o țigară de foi

fredonând un cântec
se tot duse

(aș fi citit-o)

oricum, ai un typo la fredodând

cu plăcerea lecturii

îmi plăcu să vă văd trecând pe aci și că aruncarăți o țâră ochii și peste gardu\' meu de cuvinte, că degeaba folosești ce timp(uri) folosești dacă nu se găsește careva să le mai și potrivească. ce n-ar mai da omu\' să fie poet adevărat!

Mădă, îți mulțumesc încă o dată. admir implicarea ta pe texte, am mai spus-o.

Radu, varianta ta e și mai vie datorită acelui \"văzuși?\". voi vedea de am să modific pe ici pe colea. \"fredodând\" o veni de la dând cu fredonarea :), habar nu am, cert e că nu am văzut greșeala, mulțumesc pentru atenționare și mă bucur că ți-a plăcut acest ceva oltenesc.

Mie mi se pare ca ti-a reusit recuperarea perfectului simplu pentru poezie. Versurile suna bine, mai ales ultima parte a poeziei, cred ca iti ies foarte bine poeziile narative, surprinzi interesant gestica, mimica personajelor tale lirice, construind o anatomie foarte provocatoare.
Cat despre perfectul simplu in limba romana, nu poti sa nu recunosti ca este ceva exotic si tot mai putin folosit. Iar faptul ca nu e viu decat in oltenia justifica perfect finalul poemului.

pentru că așa și este. mă bucur pentru cele sesizate, aceasta denotă calitatea lecturării și implicarea, lucruri importante, de altfel, pentru acela care și scrie, pe deasupra.

mulțumesc mult,

Ottilia Ardeleanu