abandonic

Rupe întunericul în bucăți, sparge tăcerea în strigăte și gândurile în cioburi ascuțite, face din moarte un ideal. Asta e singurătatea, abandon în brațele nimănui.

Cele bune!

da, dar nu singuratatea ca vocatie... ci ca boala... si nu e un abandon, ci un blestem...
iar moartea nu e un ideal... ci, poate, singurul loc in care un abandonic si-ar pierde fricile...

Nici nu m-am gândit la singurătate ca la o vocație, prea puțini sunt acei care au făcut din ea, voit, un mod de viață. Poate nu m-am exprimat bine.
Moartea, însă, poate deveni un ideal pentru acei care, împresurați de propriile frici, văd în ea o poartă prin care, trecând, ar scăpa de ele.

da... exista pericolul acesta... de aceea trebuie sa invatam de mici sa-i spunem \"noapte buna\" :)

Da, să-i spunem morții noapte bună!

Memorabile versuri:

\"când nu ești singur
pentru că nici singurătatea nu te vrea
moartea nu doare
și asta poate să te bucure

când te-ai părăsi
dar n-ai cui\"

Impresionat,

Multumesc Ion.
nu stiu cat de memorabile sunt versurile, dar sigur starea e memorabila pentru mine :)

Stai sa vedem cum scriu ce-am vrut sa scriu\" parasi-m-as si n-am cui\" cind nimeni nu te vrea singuratatea-i in plus, de vreme ce-o realizezi, dar asta-i teorie lunga...
cind e noapte si totusi intunericul iti varasa-n creieri o tinguire delup singuratic auzi pe-o aripa de bufnita aiurita singuratile altori lupi si-atunci te trzesti la un fel de viata in prin si pentru noapte.cred eu.buna poezie.

nu cred ca adunarea singuratatilor poate sa dea vreodata cu plus :) multumesc de cuvinte

interesanta ideea de aici, radu, si, desi parerea mea sincera este ca ar mai fi un pic de lucrat la prima parte, finalul mi se pare extraordinar: când te-ai părăsi/dar n-ai cui.
de asemenea, este o poezie fara imagini, singura imagine pe care o regasesc eu e noapte - intunericul, poate si una tactila - arde. aceasta saracie de imagini imi spune ca ai gandit forta textului tau in idee. si, dupa cum ti-am spus, ideea interesanta, ai demonstrat destul de bine teza. ne mai cititm

,

Alexandru - textele mele sunt, in general despre idei... Si daca au o oarecare forta, ea sta in ideile pe care incerc sa le impartasesc... Prin urmare, dupa cum spui tu, am reusit sa transmit...

Abandonic și nu abandon!!!

tu te vorbești, iar eu mă râd!!!!

\'când te-ai părăsi
dar n-ai cui\'-și uite așa, doar din versurile astea două se face poezie.

Radu, un text superb, mi-a plăcut.

Dana -multumesc de semn.

greseala, adunarea singuratatilor celor singuri da o imensa singuratate.
exemplu:
strul se duce la scoala de rabini.sta acolo trei ani.vine-acasa se urca pe-un deal se uita la munte si nu mai coboara.
tac\'su ingrijorat merge si-l intreaba:
ce faci fiule?
ma gindesc raspunde strul
la ce te gindesti?
pai ma gindesc, ca daca as aduna toate apele de pe lume as face o apa mare mare.si daca as aduna toti muntii din lume as face un munte mare-mare.si-apoi daca as arunca muntele asta mare-mare in apa aia mare mare ar face un fleosc mare-mare.
in concluzie totul se poate aduna sa dea ceva mare mare si -n final sa faca un fleosc mare -mare.
...si cine tre\' sa inteleaga va-ntelege.

\"si tu rămâi doar o idee\"

Ideea de a ...
Acelasi \"a\" din repetent...?

Mi-a placut, desi toata atmosfera e un pic prea cautata, (cu intunericul si singuratatea ei) la inceput am avut impresia ca ai gandit-o intr-un context anglofil: ne-lucru, ne-loc, ne-cuvant.

Sonia

Luana - adevarat grait-a strul

Sonia - :) da, aceeasi idee de a... poate parea cautata, dar nu e... nu la un astfel de text... poate pentru ca spune mult mai putin decat am simtit cand am scris...

Copleșitoare, singurătatea uneori te apropie atât de mult de propria ființă încât singurul gest care-ți rămâne este să îți asculți tăcerea,să te așezi undeva jos,încolăcit în jurul propriului trup și să privești undeva în sus.Poate cineva îți va întinde o mână să te ridici.Aștepți.Începi să auzi și freamătul podelei.Tu auzi tot.Ei te mai aud oare?
Nu știu dacă singurătatea ne vrea sau nu dar uneori,noi o chemăm.E mai greu s-o alungăm mai târziu.De ce atât de singur Radu?Atât de dureros de singur?
Îți citesc singurătățile și doare pentru că de multe ori mă regăsesc în ele.
Mai bine am spune noapte bună singurătății.Moartea e mereu vigilentă.E mai greu cu ea s-o convingi...
Cu prietenie,Anne-Marie.

Anne-Marie - nici moartea si nici siguratatea nu se lasa trimise la culcare... Doar moartea, si intr-un singur caz... atunci cand e decizia ta... Pe cand singuratatea... in cazul meu, nu e niciodata decizia mea...

Îmblînzirea morții e un fel de îmblînzire a scorpiei...
Felicitări pentru volum, Radu!

Tudor - multumesc frumos. Da, doar ca la moarte e o chestie temporara :)