Plopeanu Petrache

Vivat revoluția, halal să-ți fie! Iar acu\' hai să pupăm toți piața \"idepedenți\", mai ales că mâine iar ne mândrim cu \'59. O să urmeze să ne mândrim cu \'66, cu \'89, cu \'91, și așa mai departe, că așa suntem noi, republicani și ... râmniceni...
Dincolo de glumă, gluma se îngroașă cu toți cei care, amintiți metaforic sau nemetaforic, alcătuiesc \"fauna\" României de azi. Ce bun ar fi un Inchizitor!
Cu admirație și prietenie
PP

Vivat revoluția, halal să-ți fie! Iar acu\' hai să pupăm toți piața \"idepedenți\", mai ales că mâine iar ne mândrim cu \'59. O să urmeze să ne mândrim cu \'66, cu \'89, cu \'91, și așa mai departe, că așa suntem noi, republicani și ... râmniceni...
Dincolo de glumă, gluma se îngroașă cu toți cei care, amintiți metaforic sau nemetaforic, alcătuiesc \"fauna\" României de azi. Ce bun ar fi un Inchizitor!
Cu admirație și prietenie
PP

Tama, sunt un ins foarte deschis la ceea ce mi se propune. Am considerat că ai dreptate și am șters ceea ce ți se părea de prisos. Întradevăr aerisirea textului aduce, paradoxal o încărcătură suplimentară de semnificații.
Cu prietenie pentru tot
PP

Carmen întristarea m-a cuprins astfel încât am bătut mai încet în taste...
Ploaia este mediul acesta de început de lume...încearcă să asculți Soil festivities de Vangelis...și acolo plouă, poate totuși te liniștește ploaia aceea...
Începutul acesta de lume cu ploaia asta Cretacică nu-l lăsa să te omogenizeze cu apa, nu-l lăsa să te cuprindă cu trimiterile sale sumbre la marea din pântec...sau lasă-mă să-ți dau ceva din bucuria mea atunci când plouă...
Cu prietenie
PP

Una din posibilele chei, Emilian, aceea pe care eu o prefer în acest moment, este aceea care îmi șoptește aurzitor în discreția sa, descarcerează-te, descarcerează-te! Cheia deschide și camera de la etaj, cheia deschide și baia, bucătăria, inima, pieptul-toate sunt înainte de asta profund încarcerate în:
-singurătate
-fibre cardiace
-oase și mușchi
Iubita, chiar ea este încarcerată-în ea însăși, în tine, în frigul care pare că devine o carcasă frigidă și rigidă în imposibilitățile sociale
Și cât de mult se dorește descarcerarea: dincolo de descarcerarea din ghearele metalului sau a altui element anorganic, descarcerarea din noi înșine produce o regăsire, de aceea a face dragoste după descarcerare este o mare realizare a regăsirii
Întradevăr nu ai nimic special, dar acționezi pentru cine știe cine ca un foarte bun agent de la descarcerările astea ambigui ale vieții
La sfârșit te ajuți pe tine: chemi să fii descarcerat, te rotești în jurul lor, te agăți de resturile care trebuie totuși aruncate, iar la sfârșit ieși din carceră, oare fericit?
Oare nu preferi să fii reîncarcerat?
Cu prietenie
PP

Frigul, marele maestru al transhumanței hainelor, ghetelor, \"dedesubturilor\" călduroase...splendid: \"aerul s-a ghemuit în plămîni scîncește nu vrea să iasă\". Început de eră glaciară

\"în lipsa ta sunt un greiere care-și mănîncă piciorul\"---mă gândesc insistent la ce s-ar fi întâmplat dacă ea ar fi fost în locul greierelui care-și mănâncă piciorul

Ea are nevoie de îndepărtarea zăpezii-este un ritual atât de sacru prin utilitatea lui încât trebuie repetat dimineața și seara-ea are nevoie de ritual pentru a fi prezentă în mintea lui

Ceea ce începe cu \"vecinii mei au înebunit\" până la \"crîșmele băncile garsonierele\", mă face să-mi trezesc ludicitățile apocaliptice...ceva de genul \"și-au apărut o pară de foc și...și...\".

Anticiparea Apocalipsei \"te\" poate îndumnezei!

Împreună cu \"ea-amintire\"-o zi cu prezența \"ei-amintire\"

Și din nou devii transcendent în istorii sau în divin

Dar la sfârșit revii obsesiv la curățarea de zăpadă a amintirii \"ei\"

După ce am citit, după ce am scris comentariul mi s-a luat o piatră de pe inimă.Am răsuflat ușurat. De ce? Am simțit că există aici o liturghie a depărtărilor și a amintirii și am fost bucuros-melancolic pentru identificarea cu ea a multora dintre nostalgiile personale.
Felicitări Emilian pentru felul în care oficiezi această liturghie a nostalgiilor
Cu prietenie
PP

1.Punctul
...acoperă sau descoperă, după trebuință, ceea ce constituie lumea. O acoperă și menține fragmentarea, o descoperă și o crează. Punctul ar putea fi începutul, big-bangul cuvintelor ce urmeză
2.Jefuirea
...este una cosmogonică. Punctul creator preia , jefuiește materia existentă, altfel nu poate să creeze. Te jefuiește și pe \"tine\", și pe ceilalți \"comeseni\" ai realității, chiar de acestă realitate
3.Nimicul
...se concretizează într-un simplu cub de supă, acesta fiind și decorul care constituie conturul nimicului; privirea \"ta\", cel jefuit, se concentreză, ca într-un interogatoriu al tristeții și inutilului, pe simpla lui formă geometrică, ea fiind singura care ar mai putea să-ți asigure echilibru și pe conținutul respectiv, el ar putea să te întemeieze din nou
Revin...
în ciuda anumitor aparențe, pentru cei care trec mai rapid, creezi un semi-mit cosmogonic, pornind de la punct și ajungând la nimic având ca instrument revelator, tristețea
Îmi place inițierea, traseul inițiatic și concluzia întemeiată
Cu prietenie
PP

Și s-ar dori și nu, și s-ar vrea și nu...
Dan, foarte bine strunită materia acestui splendid memento de după iubire. Oricine dă dreptate acestui eu al tău care, făcând aceste corespondențe pseudo-anatomice între sentimentul fost și apendicul extirpat, nu se lasă păcălit de ideea prieteniei postdespărțire și-și argumentează sieși respingerea, prin respingătorul act al privirii inutilului maț. O comparație care ar trebui să facă pe oricine să înceteze cu propuneride tipul \"să rămânem prieteni\", după ce s-au desfășurat toate luptele din lume și au bubuit toate exploziile...
Nu poți bea un capuccino cu ea pentru că este imoral gândul care poate apărea că este posibil ca dimineața...iar tu nu vrei să fii părtaș la acest compromis care șterge tot ce a existat anterior, doar pentru ca ea să-și justifice despărțirea.Tu vrei să rămâi tu cu trăirile tale, cu ceea ce a fost, cu ceea ce nu a fost, dar tu.
Îmi place că nu-ți place bălăceala, mlaștina și fii sigur că aparent tu ești principalul suspect, și de ce nu , fii mnândru de asta!
Îmi place ce ai scris
Cu prietenie
PP

Carmen, vorbeam chiar astăzi cu prietenul Vali Sofronie și spuneam că începem să decriptăm foarte repede ceea ce scrie unul sau altul dintre noi...Ești pe aceeași lungime de undă ca și noi și nu încetezi de a ne uimi cu disponibilitatea ta de a traduce foarte ușor și simplu în universul tău interior și apoi de a ne \"livra\" interpretarea acestor trăiri ale noastre, mult îmbogățite...
Ești în ton cu concluzia textului meu:în tine, în mine, în noi, există deja toate acestea (universul celor alor noastre) de aceea dacă încercăm să găsim în mod conștient instrumente pentru a le aduce la suprafață nu vom reuși decât să le distrugem. Este un fenomen paradoxal: putem să creăm într-o stare de conștiență oficială, doar ceea ce nu există cu adevărat și ceea ce ne este impus. Ori cea ce facem noi aici este altceva, de aceea există odată cu noi, în noi și-l scoatem permanent la lumină
Mulțumesc foarte mult pentru cuvintele tale
Cu prietenie
PP

Secetă mare prietene la comentarii...
Și acum hai la muncă:
Ce văd:
1.lipsa apei
...este acea apă obișnuită nu apa ca principiu, vorba anticilor, ceea ce este bine la o adică...
2.ape deasupra
...acestea sunt apele principiu creator, care doresc să reziste ispitei de a se adăpa din ființa uriașului...e rău că nu cad mai des peste noi...
3.uriașul
...ocean-adevăratul creator de fapt al tuturor principiilor, ale celor ce sunt și ale celor ce nu sunt...ce bine ar fi dacă am ști să înotăm în el...
4.orașul uscat
...pretext al \"x\"-șilor fără impulsul creator...uneori facem parte și noi din el...
5.tu, fără lacrimi
...vrei să nu fii asemenea lui, dar te absoarbe, iar morții pe care vrei să-i plângi rămân și ei uscați ca mumiile-vrei oare să-i sfințești prin taina timpului?...
6.statui
...fixate aici parcă de veșnicie, satui, care au înghițit prin orgoliul lor mort, tot ceea ce este viu...dărâmă-le...
ai creat un mit cosmogonic în care apele și orgoliul reprezintă cele două principii contrarii și complementare, tu ești între ele și le desparți și trebuie să ții dreapta măsură.revii prin ce ai scris acum la temele ce te frământau...permanent aceleași treceri
Poezie sensibilă cu intruziuni de fantastic mitologic. Îmi place foarte mult

Sorine, mulțumesc de întrebarea/nedumerirea care te-a cuprins; ceea ce spun în continuare este declanșat de tine dar este bine cred să citești și comentariul lui Vali; el are o putere de pătrundere rar întâlnită și de multe ori ne poate da lecții la toți...dacă ar vrea să o facă mai des...

Ca întotdeauna Vali, capacitatea de :
1.Înțelegere directă a tuturor---sensurilor, semnificațiilor, conținuturilor, etc..
2.Interpretare poetică și exactă a înțelegerii
mă uimește...Ai devoalat de la prima citire ceea ce am intenționat să fie încifrat, așa cum spunea mai sus Sorin...
-11-le se repetă, este un dat în istorie așa cum este dată și femeia: violență și iubire, acțiune și reacțiune, carne vie și carne arsă. De la femelă la femeie, de la grota paleolitică la camera modernă, de la jungla preistorică la \"jungla\" contemporană, de la iubire la iubire de la violență la violență. Ciclurile răbufnesc aducându-ne aminte că suntem aceeași de zeci de mii de ani
Pe când alt 11? Și de care? De violență sau de dragoste? Hai să-l creăm pe al doilea.
Cu prietenie ca în preistorie și în adânca noastră contemporaneietate
PP

există
frigul și căldura
căldura blestemată și cea neblestemată
fuga și repaosul

..........

yang și yin

..........

la un moment dat lucrurile par să o ia razna, transformându-se în zăpezi, sau în vise, sau în copii, sau în bătrâni...

doar tu, demiurgul tăcerii, știi să-ți cuprinzi întrupările și să le aperi de orice blestem, de orice căldură blestemată, de orice viață contrafăcută și lipsită de cardinalitate

Cu respect și stimă pentru repunerea în ordine a lucrurilor
PP

Recunosc:

ierarhizarea a două planuri transcendente în care semnul mascul este absorbit de cel femelă. Primul plan...al ei, mică, rece, nocturnă, non-verbală; al doilea, al lui, coordonat după ceasuri a la Dali, fluide, căutând a la Brussolo, în cărțile de carne, sau cu miros de carne albă.

insule subpământene ale ei, el fiind materia acelui pământ care descoperă aceste insule, uneori, alteori le acoperă, ca un ocean de pământ sacru.

el scutură sângele ei, are acestă capacitate de a interveni la momentul oportun, alungându-i duhurile, demonii care fac din ea \"o vietate foarte mică și rece\", temătoare de lumină și sunet; el se culcă în ea, ea primitiva, îmbogățind-o, civilizând-o, silind-o să-i dea visul cu poezia-jartieră. Și-a atins scopul neștiut: este incizat ca tablele legii lui Moise, cu alte porunci, înainte ca dragostea să existe în el, este incizat cu cerneala sacră a dragostei.

planurile transcendente, ierarhizate prin ea și el, sacralizate prin puterea ontologică a iubirii, se omogenizează împreună în cele zece porunci. El este alfa iubirii, tablele vii ale legii iubirii...

regăsesc în \"zece porunci înainte de dragoste. biblia\", întreaga ingenuitate înainte de.
Traumatizant de profund
Cu stimă
PP

1,Deschiderea spre...
2.Ușa și pragul.punct.
3.Măsurarea umanității-dintre el, cel întins spre..., tu cel vertical.punct,
4.Reordonarea spațiului---alte puncte cardinale,pentru calmarea spiritelor nerăbdătoare
.............
mai întâi se întredeschide, apoi de-a binelea...proba inițiatică a trecerii și reconfigurarea spațiului cunoscut pentru a-l anticipa pe acela transcendent.
Nicolae multe felicitări pentru capacitatea de a crea cu aceste cuvinte de lut, stele...
Cu prietenie
PP

Mulțumesc, Ela, înc-o dată pentru atenționare.
Cu stimă

Carmen,
Marius,
vechea poveste reluată și de mine. Eu cel sfâșiat de demonii mei, ei, care atunci când nu reușesc să-mi aducă pacea și lipsa durerii, pentru că am această stare deja, se angajează să-mi aducă plinătatea durerii și așa la infinit, seninătate, durere, seninătate, durere....
Cu multă prietenie
PP

Pastel, în care culoarea se lasă descoperită direct, îmbinând în mod ludic arta cu natura, în care analogiile vegetale trec în corespondențe picturale și umane clare. O lume a tensiunilor domolite, o artă a culorii îmblânzite.
Luminița, m-am transpus alături de tine în acea galerie pe care doreai să o vizitezi sesizând, parcă, amânarea plăcerii.
Un text pictural, care mă face să \"văd\" ceea ce ai sub ochi ca și cum sunt acolo
Cu prietenie, aștept alte \"vești\" de același tip de la tine
PP

Mulțumesc Liviu pentru intrare...sensul vieții...de multe ori îl știm, îl avem lângă noi și nu ne vine să credem că acesta este.Pustiul mă macină, pustiul din mine în primul rând și apoi pustiul din ceilalți. Încerc să îndepărtez nisipul din craniul celorlalți, în felul acesta ajutându-mă pe mine. Sunt atât de altruist în egoismul meu...
Cu prietenie
PP

Nicolae, cred că avem multe în comun, de aceea ne plac, în mod reciproc, textele pe care scriem.
Îmi îngheață măruntaiele atunci când realizez cât de gol și de vulnerabil sunt în fața vremurilor și că nu pot gândi mai departe datorită \"bunăvoinței\" acelora care au pretenția de a fi altceva decât sunt.Am renunțat la televiziune, aproape că am renunțat la ziare, citesc foarte mult și scriu. Sunt câteva dintre bucuriile mele în afara vieții social ...și mă simt bine
Cu multă prietenie
PP

Carmen, mulțumesc pentru cuvintele bune despre text. Eu sunt el, el este eu și amândoi ne urmărim ca noaptea și ziua și ne suspectăm fiecare gest ca nu cumva unul din noi să dobândească vreun avantaj...
Încerc să mă identific în cele mai ascunse umbre și în cele mai strălucitoare lumini
Cu prietenie
PP