Poezie
feeding ground
percepții
3 min lectură·
Mediu
frig. atît de frig încît aerul s-a ghemuit în plămîni
scîncește nu vrea să iasă.
înserarea îi prinde pe oameni în stradă se așează pe burtă
sapă adăposturi arctice. la intrare uși metalice uși de gheață.
niciodată de lemn. sub pămînt omul se transformă în turbă. ține de cald.
*
în lipsa ta sunt un greiere care-și mănîncă piciorul.
*
în fiecare dimineață am grijă de tine. te învelesc opresc soneria ceasului
curăț zăpada din fața blocului. e foarte important să se gîndească cineva
la tine. e ca și cum niște mîini invizibile îți încălzesc degetele de la picioare
după o noapte geroasă.
vecinii mei au înebunit. o dubă a venit într-o seară și i-a săltat.
i-a dus la marginea orașului într-un loc numit satul olimpic.
acolo sunt zece grajduri cu o sută de camere. pe podeaua fiecărei camere arde un foc
și-n fiecare foc arde o bucată de uraniu cît o o minge de golf.
nori toxici învăluie trenul de navetiști crîșmele băncile garsonierele.
săpăm adăposturi de gheață niciodată de lemn.
nu se mai poate face nimic.
*
în lipsa ta albesc și mă bucur. semăn puțin cu isus dintr-o icoană pe care am văzut-o demult.
înmîna o cheie lui petru tu ești petru și pe această piatră voi zidi biserica mea.
tu ești femeia și pe această dragoste voi zidi biserica mea.
*
o zi cu mine se desfășoară astfel:
ne plimbăm cu snowmobilul prin ștrand nu știu de ce dar
așa fac toți. e un alt fel de a merge la întîmplare și de a lăsa mai ușor
lucruri în urmă. apoi ne suim în turnul episcopiei îți arăt măruntaiele ceasului
care bate întotdeauna la nașteri fixe.
înserarea ne prinde pe stradă ne așezăm pe burtă săpăm adăposturi arctice.
ne transformăm în turbă.
frig. atît de frig încît lipsa ta s-a ghemuit în intestine
ca o tenie.
*
aici săptămînile au două zile.
într-o zi sunt abatele de faria învăț emigranții tot ce știu.
limbi străine cum să mînuiască floreta cum să-și calculeze impozitul.
a doua zi sunt monte-cristo. contele propriilor dezamăgiri în colțul camerei am o narghilea pentru opiu un fier de călcat cu jăratec pentru hainele mele de conte. sunt blînd și necruțător.
sunt al tău.
cred orbește în tine. în ceea ce spui.
curăț zăpada din fața blocului. e foarte important să se gîndească
cineva la tine.
e ca și cum te-ai plimba cu un snowmobil invizibil și niciun rău
nu te poate atinge.
096.455
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- emilian valeriu pal
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 410
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 44
- Actualizat
Cum sa citezi
emilian valeriu pal. “feeding ground.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/poezie/1763581/feeding-groundComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EPConstructiile pe care le vezi absurde sunt reale.
Greierele care-si maninca piciorul e un un greiere de pestera australian care in lipsa hranei dezvolta autofagie. Totul are un pret pentru ca piciorul-foarte nutritiv de altfel, nu mai creste.
Satul olimpic a facut deja subiectul unui reportaj la BBC, am scris si eu in nenumarate rinduri. Sunt foste grajduri de CAP, transformate in locuinte sociale. Populatia estimata e de peste 500, in majoritate tigani sau persoane fara niciun venit. E localizat la amrginea orasului si te izbeste mirosul de la un kilometru. Ca sa se incalzeasca oamenii fac focul direct pe dusumea, din sticle de plastic si cauciuc uzat.
Greierele care-si maninca piciorul e un un greiere de pestera australian care in lipsa hranei dezvolta autofagie. Totul are un pret pentru ca piciorul-foarte nutritiv de altfel, nu mai creste.
Satul olimpic a facut deja subiectul unui reportaj la BBC, am scris si eu in nenumarate rinduri. Sunt foste grajduri de CAP, transformate in locuinte sociale. Populatia estimata e de peste 500, in majoritate tigani sau persoane fara niciun venit. E localizat la amrginea orasului si te izbeste mirosul de la un kilometru. Ca sa se incalzeasca oamenii fac focul direct pe dusumea, din sticle de plastic si cauciuc uzat.
0
NMo anume strunire a tentației de a povesti prea mult și un dozaj deloc neinspirat între povestirea acesta pe de o parte și comparație (încă abundentă, însă), respectiv metaforă pe de o alta. ceea ce facilitează parcurgerea fără hopuri.
plus dacă nu concentrare a discursului, cel puțin simplificarea acestuia, ceea ce îl face mai credibil (nu musai în sens realist, ci ficțional-epic, căci textul îmi pare că balansează pe granița, oricum de multe ori incertă, între poezie și proză, nu că ar fi necesară vreo încadrare tranșantă într-o categorie sau alta).
plus dacă nu concentrare a discursului, cel puțin simplificarea acestuia, ceea ce îl face mai credibil (nu musai în sens realist, ci ficțional-epic, căci textul îmi pare că balansează pe granița, oricum de multe ori incertă, între poezie și proză, nu că ar fi necesară vreo încadrare tranșantă într-o categorie sau alta).
0
EPToata constructia interiora balanseaza pe granita asta dintre poezie si proza.
Metaforizarea, firul epic tin de stilul pe care mi l-am impus. O fi bine o fi rau, nu ma prea interseaza. Imi place sa provoc cititorul, sa ma joc cu simturile. De aici si hipersensibilitatea, exacerbarea intetionata.
Exista in ultima vreme o tendinta de simplificare, de claritate. E o evolutie care pe mine ma multumeste.
Metaforizarea, firul epic tin de stilul pe care mi l-am impus. O fi bine o fi rau, nu ma prea interseaza. Imi place sa provoc cititorul, sa ma joc cu simturile. De aici si hipersensibilitatea, exacerbarea intetionata.
Exista in ultima vreme o tendinta de simplificare, de claritate. E o evolutie care pe mine ma multumeste.
0
PPFrigul, marele maestru al transhumanței hainelor, ghetelor, \"dedesubturilor\" călduroase...splendid: \"aerul s-a ghemuit în plămîni scîncește nu vrea să iasă\". Început de eră glaciară
\"în lipsa ta sunt un greiere care-și mănîncă piciorul\"---mă gândesc insistent la ce s-ar fi întâmplat dacă ea ar fi fost în locul greierelui care-și mănâncă piciorul
Ea are nevoie de îndepărtarea zăpezii-este un ritual atât de sacru prin utilitatea lui încât trebuie repetat dimineața și seara-ea are nevoie de ritual pentru a fi prezentă în mintea lui
Ceea ce începe cu \"vecinii mei au înebunit\" până la \"crîșmele băncile garsonierele\", mă face să-mi trezesc ludicitățile apocaliptice...ceva de genul \"și-au apărut o pară de foc și...și...\".
Anticiparea Apocalipsei \"te\" poate îndumnezei!
Împreună cu \"ea-amintire\"-o zi cu prezența \"ei-amintire\"
Și din nou devii transcendent în istorii sau în divin
Dar la sfârșit revii obsesiv la curățarea de zăpadă a amintirii \"ei\"
După ce am citit, după ce am scris comentariul mi s-a luat o piatră de pe inimă.Am răsuflat ușurat. De ce? Am simțit că există aici o liturghie a depărtărilor și a amintirii și am fost bucuros-melancolic pentru identificarea cu ea a multora dintre nostalgiile personale.
Felicitări Emilian pentru felul în care oficiezi această liturghie a nostalgiilor
Cu prietenie
PP
\"în lipsa ta sunt un greiere care-și mănîncă piciorul\"---mă gândesc insistent la ce s-ar fi întâmplat dacă ea ar fi fost în locul greierelui care-și mănâncă piciorul
Ea are nevoie de îndepărtarea zăpezii-este un ritual atât de sacru prin utilitatea lui încât trebuie repetat dimineața și seara-ea are nevoie de ritual pentru a fi prezentă în mintea lui
Ceea ce începe cu \"vecinii mei au înebunit\" până la \"crîșmele băncile garsonierele\", mă face să-mi trezesc ludicitățile apocaliptice...ceva de genul \"și-au apărut o pară de foc și...și...\".
Anticiparea Apocalipsei \"te\" poate îndumnezei!
Împreună cu \"ea-amintire\"-o zi cu prezența \"ei-amintire\"
Și din nou devii transcendent în istorii sau în divin
Dar la sfârșit revii obsesiv la curățarea de zăpadă a amintirii \"ei\"
După ce am citit, după ce am scris comentariul mi s-a luat o piatră de pe inimă.Am răsuflat ușurat. De ce? Am simțit că există aici o liturghie a depărtărilor și a amintirii și am fost bucuros-melancolic pentru identificarea cu ea a multora dintre nostalgiile personale.
Felicitări Emilian pentru felul în care oficiezi această liturghie a nostalgiilor
Cu prietenie
PP
0
CPtematizare gen dos passos a realitatii, colaj neconvingator as zice. incercarile de a realiza coerenta lui, reluarea adica a ideii adaposturilor arctice, a turbei, a frigului sar in ochi ca artificiale. continuitatea intr-o poezie poate fi de altfel o obsesie daunatoare.
cu oarecare rusine, vreau sa-ti spun ca n-am mai putut sa-ti citesc textele de cind ai spus intr-un comentariu ca iei texte vechi, deja postate, care au primit deja comentarii si stelute pe agonia, le prelucrezi si le repostezi (poate am inteles gresit). mi se pare prea calculat, sa pui texte cap la cap si sa lasi cititoru sa faca ce asociatii profunde vrea.
cu oarecare rusine, vreau sa-ti spun ca n-am mai putut sa-ti citesc textele de cind ai spus intr-un comentariu ca iei texte vechi, deja postate, care au primit deja comentarii si stelute pe agonia, le prelucrezi si le repostezi (poate am inteles gresit). mi se pare prea calculat, sa pui texte cap la cap si sa lasi cititoru sa faca ce asociatii profunde vrea.
0
EPAi inteles gresit, nu-i bai. Specificasem la un moment dat ca e vorba de patru cicluri cu unele din textele postate demult, nu toate, texte pe care le-am prelucrat si le-am dat o finalitate. N-are de ce sa-ti fie rusine, e alegerea fiecaruia de a citi ce i se potriveste. Pentru mine nu a fost vorba de a lasa cititorul de a face asocieri, ci de a pastra o anume continuitate unei povesti.
Ultimul ciclul a fost Confide in me, de acolo am schimbat registrul stilistic.
Ultimul ciclul a fost Confide in me, de acolo am schimbat registrul stilistic.
0
MSCea mai frumoasa experienta pe care o putem trai este misterul!!! Misterul unor senzatii provoaca cititorul sa-si imagineze. Imaginandu-si, fiecare citind acest text vede o cu totul alta insemnatate. Foarte bine gandit!
Acest text se simte!
Acest text se simte!
0
CSCa si pe Leonard, m-a frapat extra-ordinarul imaginii.
Si mie mi-a placut mai putin partea cu satul olimpic, poate ca din pricina ca am inteles-o mai putin. M-a cucerit fantasticul creat, contele, femeia, fumul care se ridica peste poezie, \"înserarea îi prinde pe oameni în stradă se așează pe burtă/ sapă adăposturi arctice\". O poezie care e bine ca exista, aduce o perspectiva oarecum... nemaivazuta.
Si mie mi-a placut mai putin partea cu satul olimpic, poate ca din pricina ca am inteles-o mai putin. M-a cucerit fantasticul creat, contele, femeia, fumul care se ridica peste poezie, \"înserarea îi prinde pe oameni în stradă se așează pe burtă/ sapă adăposturi arctice\". O poezie care e bine ca exista, aduce o perspectiva oarecum... nemaivazuta.
0
de asemenea ti-ai curatat limbajul, am mai spus-o si cu alta ocazie insa acum mi se confirma. chestia cu satul olimpic parca am mai auzito. cred ca mi-a povestit cineva.