Poezie

Flasc

somnul rațiunii spun unii monștri nasc aștrii

1 min lectură·9 ianuarie 2008

Mediu

Cu gândul plecat spre-ntinderi neroade, ne roade pustiul din noi,

troade antice, ruine monade, ce zbateri în haos produce-acest roi,

confuze idei adună/separă, muze absurde și surde, la vaietul mut,

e-un scut al vorbelor ce-aștept să apară din craniul adobă, sub lut.

Nimic din întinderi, nimic prisosește, nici lipsa nici plinul golaș,

acum rostogol pe-o dună schiez, tălpicul de lemn e-un simplu talaș,

iar osul cel gol pe-un lemn încrustez, degeaba întinde carnea pe os,

mai prejos de nimic doar eu viețuiesc, împreună c-un gând păgân și pios.

Orbește nisipul în ochi ne străpunge, el unge un uger celest,

amatori, încercăm să găsim sensuri noi unei vieți ce-o trăim ca un lest,

în văzduh, în adâncul lichid, coborâm sau urcăm spre amurgul obtuz,

diamant sau nisip, rareori noi suntem simultani, rațiunii un uz.

023.518

Despre aceasta lucrare

Autor: Plopeanu Petrache
Tip: Poezie
Cuvinte: 133
Citire: 1 min
Versuri: 12
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Plopeanu Petrache. “Flasc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/plopeanu-petrache/poezie/1762435/flasc

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

LM Liviu-Ioan Muresan✓10 ian. 2008

Adevărat, pustiul ne roade. Frumos jocul de cuvinte. Dar trebuie să încercăm să gasim sensul vieții. Chiar dacă asta ne va ocupa toată viața.

PP Plopeanu Petrache✓12 ian. 2008

Mulțumesc Liviu pentru intrare...sensul vieții...de multe ori îl știm, îl avem lângă noi și nu ne vine să credem că acesta este.Pustiul mă macină, pustiul din mine în primul rând și apoi pustiul din ceilalți. Încerc să îndepărtez nisipul din craniul celorlalți, în felul acesta ajutându-mă pe mine. Sunt atât de altruist în egoismul meu...
Cu prietenie
PP