Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Jurnalul de la Mijas. Dramatis personae

Mirabile Visu

1 min lectură·
Mediu
mediterana își trage fusta de acoperișuri
peste somnul zilei
urc prin bazarul din Torremolinos
împotriva curentului de oameni
căldură deprimantă

ce va rămâne din toate aceste clișee animate
cât de ușor se vor șterge amprentele
acestor pentagrame agitate
cât de fidelă formei va fi
la sagrada restauración în lumea cealaltă

după colț, încastrat în asfalt, stejar erectil
cu ramuri despicate de trăznet
amenții scămoșați atârnă
câte scuturări de ghinde vor acoperi complet
discordia din fiecare familie spaniolă

în café Marijuana sorb lent din expresso
punând la cale studiul exhaustiv
al galeriei de artă de vis-a-vis

trec prin fiecare catalog și fiecare lucrare
în căutarea revelației de culoare
din tot acest amentum al semnelor grafice
mă opresc la resemnarea impresiunii de ulei
în portret de femeie cu bust gol
dezvelit parțial din rochie roșie
drapată peste rebeliunea coapselor
îmbătată de căldura gleznei
mangustă aurie

amiaza se strânge împrejur
tușează cu negru cute în piele
hieroglifele timpului neîngenunchiat
055.543
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
156
Citire
1 min
Versuri
30
Actualizat

Cum sa citezi

Luminita Suse. “Jurnalul de la Mijas. Dramatis personae.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luminita-suse/poezie/1763130/jurnalul-de-la-mijas-dramatis-personae

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@mihai-titaMTMihai Tița
dupa căldura gleznei si neîngenunchiat pe cuvant luminita ca m-as calugari pt tine
0
@cornel-margineanCMcornel marginean
Mi-ai amintit de mediterana, de malul marii, de nisip si chiar si de lumea cea alba din filmele turnate pe malurile ei.

Stilul tau ca un val care urca si cade cu ultimul vers intr-o rupere, totusi ritmata, reuseste bine.

As vrea sa am arunc acum in valuri.
Chiar as vrea sa ma arunc in valuri.
La mediterana.
0
@plopeanu-petrachePPPlopeanu Petrache
Pastel, în care culoarea se lasă descoperită direct, îmbinând în mod ludic arta cu natura, în care analogiile vegetale trec în corespondențe picturale și umane clare. O lume a tensiunilor domolite, o artă a culorii îmblânzite.
Luminița, m-am transpus alături de tine în acea galerie pe care doreai să o vizitezi sesizând, parcă, amânarea plăcerii.
Un text pictural, care mă face să \"văd\" ceea ce ai sub ochi ca și cum sunt acolo
Cu prietenie, aștept alte \"vești\" de același tip de la tine
PP
0
@ecaterina-stefanEcaterina Ștefan
saturată de imagini arhitecturale și simboluri, poezia nu izolează emoția artistică de libertatea, definită ca formă de modelare a sinelui după canoanele esteticii, delectarea sufletului prin cadre naturale / viul dinamicii / staticul portretisticii în care transpare mai mult decît simplul simbol cercetat la modul direct. ci se vede pătruns prin prisma capacității de autosugestionare și adîncă simțire. complicitate auster-elegantă cu lente acumulări interioare. rafinarea expresiei și decantarea sentimentelor. avîntul luat raspăr prin spații interiorizate, valuri de oameni și căldură sufocantă, spre singura direcție dictată de fluxul liric, tablouri ce refuză demascarea or falsul, lăsînd spațiu doar momentelor de relaxare și introspecției lucide.
0
Porțiuni atât de frumoase încât te împiedică să crezi că ți-ar fi putut trece prin minte : \"fusta de acoperișuri\", \"împotriva curentului de oameni\", \"rebeliunea coapselor\", \"amiaza se strânge împrejur tușează cu negru cute în piele\". Dacă ar fi fost poezia mea aș fi scos ultimul vers. Cele două versuri dinaintea lui înnobilează poezia, o face remarcabilă și nu aveau nevoie de altă putere. De reținut că reportajul, din mijlocul poeziei, diluează, încetinește, salvat uneori, spre exemplu, de \"câte scuturări de ghinde vor acoperi complet discordia\" (\"acoperi\" era suficient), unde continuarea \"din fiecare familie spaniolă\" este nefericită, prin derizoriul ei. Apoi \"stejar erectil\" mi se pare o alegere brutală, care clatină confortul estetic. În fine, poezie are portanță și zboară. Cu cele mai bune intenții, T. Constantin Georgescu










.
0