Plopeanu Petrache

Este exact ceea ce am gândit eu, dar nu ți se pare că sunt prea multe vorbe pentru a exprima faptul acesta pe care l-ai perceput, al tocirii proprii pentru a-i ascuți pe alții, sau acela al eternizării ca o urmă pe tăiș? Sincer aștept să-mi spui părerea ta, extrem de obiectiv. Mulțumesc mult de aprecieri și de cuprinderea a ceea ce scriu în tine
Cu prietenie
PP

George,
te-am ascultat, am redus, nu-mi dau seama dacă mai puteam și altceva să tai sau să reformulez, aștept să-mi spui părerea ta.
Mulțumesc pentru toate spusele tale și pentru ajutor. Așa se împlinește rostul acestui site. Te aștept din nou la fel de obiectiv
Cu multă prietenie
PP

Teodor, înainte să citesc mai departe de a doua parte, te-am identificat și te-ai identificat cu El, căci doar El poate fi amintirea altarului tată! Nu doresc să te înalți la cer ca un Crist! Lasă poezia ta să te reprezinte, cu marginile cuvintelor ei, sângerânde ca stigmatele! Las-o să se înalțe!
Cu prietenie și sinceră admirație
PP

Bogdan,
primăvara face ravagii în sângele și inima celui ce se dă drept tine aici în poem! Prin ritualurile iubirii, amândoi, și tu și ea, vă oglindiți aceleași gesturi, aceleași vorbe dubluri ale extazului identificării, revenirii și despărțirii. Totul din cauza primăverii!
Îmi place Bogdane și m-am adăpat și eu la frumusețea voastră
Cu prietenie
PP

Mahmoud Djamal,
Te regăsesc aici în chip de dumneazeu, unul dintre dumnezeii pe care i-ai scos laolaltă cu oamneii din inima ta și din plămâni. Copacii sunt singurii înțelepți pe lumea asta unde de fapt totul face gargară, inclusiv aceia pe care i-ai ascuns într-o pungă găurită, dar dă-mi voie, nu numai pentru a avea aer e găurită punga ci, poate, și pentru a-i lăsa, unul câte unul să scape și să fie însămânțat pentru a astupa gargara conductelor intoxicate
Mi-a plăcut
Cu prietenie
PP

Emilian,
e lumea dublă a satului, a acelui sat pe care îl ai mereu în minte, dar și a celuilalt, al satului din universul tău secret, acela al incongruețnelor dintre real și fantastic. Îmi place această identificare a satului real cu acela treptat ireal, ceva ca în Kafka la malul mării a lui Murakami. Și mai îmi place viziunea copilului, ce trece și el, despre univers.
Felicitări pentru că mi-ai trezit sentimentul de vinovăție că n-am fost demult pe acasă, la țară
Cu prietenie
PP

Este aici Ioana, după opinia mea, un avatar al ruperii de tine și al refacerii legăturilor, o pendulare între pierdere în dincolo și regăsirea din iarbă. Te atrag toate acestea și fără ele nu există libertate!
idei clare, puternice, compunând estetic un cerc al trecerii
Îmi place!
Cu prietenie
PP

Cezara,
poemul tău m-a făcut să vreau să descopăr legendele din sufletul meu și să crestez cu versurile tale rigiditatea lor!
La mulți ani!
Cu prietenie
PP

Permiteți-mi să spun că mă onorează desosebit de mult prezența atâtor nume grele pe pagina mea! Vă mulțumesc pentru aprecieri și pentru sfaturile pe care le-am urmat - aproape total - și să vă asigur că sunt foarte deschis la propunerile celor pe care îi consider axa acestui site!

Acum:

Cezara,
ai identificat bine cele două poeme paralele, nu pot să spun că paralelismul acesta a fost urmărit premeditat, dar de la un moment mi-a sclipit în minte drăcușorul care șoptea \"lasă deoparte dom\'le raiul și gustă și un pic din iad\" și se pare că am făcut chiar așa. Mulțumesc pentru faptul că ai înțeles călătoria

Dana,
mă bucură percepția ta asupra privirilor, acele atât de delicate peneluri, care, pictează dragostea cu lumina dragostei de vară, o dragoste pe care o țin minte mult timp după ce am rămas în lumina obscură a camerei de hotel ieftin, care am devenit. Mulțumesc de aprecierile privind originalitatea unor scântei\"

Sorin,
mulțumesc de atenționările făcute și precum vezi am dat curs îndreptărilor și unui anumit periaj al \"scamelor\". Sunt sigur că au mai rămas destule și că urmează treptat și alte îndepărtări ale surplusului. Mulțumesc de aprecieri și de îndrumări.

Teodor,
rămâi același fidel lector al poeziilor mele și același îndrăgostit de sensurile pe care eu încerc să le dau cotidianului de dincolo de cotidian, pe care fiecare dintre noi inițiem. Apreciez pe deplin statornicia ta pe pagina ce uneori mai și strălucește, precum azi, de greutatea numelor voastre. Mulțumesc pentru tot!

Leonard,
mă bucură nespus de mult această întâlnire pe care mi-ai dat-o aici chiar pe pagina mea, cu unul dintre autorii de literatură de pe site pe care-i apreciez în mod deosebit. Am înțeles toate mesajele tale și am procedat în consecință, poate acum nu chiar atât de radical, dar sunt sigur că îndemnat de interesul arătat de voi acestei poeme, o să revin pentru a o face și mai substanțializată fără a pierde nimic din ce ați apreciat. Mulțumesc mult și aștept și alte intervenții pe alte texte, un ajutor necesar, ca și al celorlalți prezenți aici, acum!

Ecaterina,
este o reală onoare pentru mine, prezența ta aici, cu un atât de dens comentariu, în care sesisezi magistral încălecarea aceasta de epic și de sens dincolo de epic, capcana pe care o identifici sub valul de liniștitor și banal ca fiind aceea a aleatoriului discursiv al dragostei.Am încercat să ascund acele bucăți, care sunt chiar bucăți din mine, pentru a le roade mai târziu, dar se pare că un ochi acolo sus, al tău, le-a identificat precis. Mulțumesc pentru identificarea cu mine!

Rămân al vostru sincer admirator
Cu deosebită prietenie, admirație și stimă
PP

Un Crist reluat, un veșnic repetat al sublimei desprinderi, de cruce, de pământ, de tăcere. Un poem puternic în desprinderea sa de cuvintele multe.
Mi-a plăcut să-l citesc în liniștea mea interioară
Cu prietenie
PP

Este firesc Teodor să-ți fie teamă de cuvintele noi, deoarece ele sunt întotdeauna Cuvântul și ele, cuvintele noi au puterea unui uragan, al unui val divin care udă dar și distruge...Teama de cuvintele noi crează efecte pe care le gust cu încetinitorul pentru a le cunoaște întreaga savoare și pentru a mă împărtăși cu întreaga teroare a Cuvântului ce se zbate sub nimicuri...Oare nimicurile nu suntem chiar noi, aceia care cuvântăm cu c mic?....Iar tu te zbați în căutarea acelui loc de odihnă în tine, te prefaci că nu știi de acel loc și te redescoperi de fiecare dată, răbdător precum un Dumnezeu.
La fel același ca mereu iubitor de poezia ta
Cu prietenie și admirație
PP

Întradevăr Victor, ca să poți visa trebuie să fii vis, cuvintele folosite concret nu fac altceva decât să ne păstreze permanent aici în acest plan al realului, fiind vis poți fi și aici și acolo, ceva ca în Casa întunericului de Stephen King...Într-o zi însă o să dorești să fii doar vis și să rămâi acolo unde iubirea zboară ca fluturii și cred că atunci când o să te trezești vei afla că ești un fluture
Mi-a plăcut, sincer!
Cu prietenie
PP

Îmi place să cred că adevărul acestui poem se reflectă în ultimele trei versuri. De aici pornesc pentru înțelegerea întregului...
Aici adevărul refractându-se se modifică, nu mult dar este suficient un simplu unghi modificat pentru ca acesta să fie altfel, sau poate să nu mai fie adevărul cunoscut.Iluzia este chiar acest adevăr refractat, ziua și cu atâta putere noaptea.Însuși norocul este o iluzie superbă despre opinia noastră despre noi...
Am construit aici Ecaterina, pentru uzul meu, o explicație care îmi deschide ochii asupra a ceea ce ai scris și ceea ce mă face să îmi placă ce ai scris....Sper să nu o fi dat prea mult în bară
Cu prietenie
PP

Luminița,
ca lector al poemului tău am identificate, pentru mine desigur, pentru plăcerea mea estetică, oglizile paralele ale celei ce a fost pentru tine, ceea ce ești tu pentru fiul tău. Moștenirea ei ai valorificat-o în felul tău, moștenirea ta o va valorifica în felul lui. Nimic nu se pierde, nimic nu se... știi principiul conservării masei substanței...În ciuda evidentului de tristețe, poemul este unul cald și duios
Îmi place mult
PP

Emilian,
am citit și acum ceea ce ai scris, dar nu fac nici un comentariu pentru că nu are nici un rost. Niciodată nu te-ai obosit să răspunzi la ele, fie chiar cu o vocabulă.
Cu stimă
PP

Adela, cuvintele aduc înapoi singurătatea unei ființe duble, fiecare parte atât de dezamăgită de cealaltă. Nu vreau să repet ceea ce ai scris tu, parcă aș macula spusele tale, parcă aș strica eu ceea ce poate mai e reparabil...poate acea sută de mile se va înghesui într-un simplu cearșaf și ei poate vor trece peste el și se vor regăsi. Sunt sigur însă că nu mai există happy end de la un timp încoace
Mi-a plăcut
Cu prietenie
PP

Liviu, îți fac o propunere eu și prietenul meu Valeriu Sofronie membru și el pe Agonia, directorul editurii Olimpus (eu fiind administratorul S.C. OLIMP S.R.L., care deține editura Olimpus) și ție și editurii care te-a editat: în orășelul acesta din care scriu, Râmnicul Sărat, chiar dacă reședința mea este Focșani, dețin una din cele mai importante librării nu numai de aici, ci din vreo 4-5 județe limitrofe. Dacă vei considera că este oportun, trimite-ne 10 bucăți din cartea ta pentru a-i face popularizare, sau dacă dorești, putem organiza o a doua lansare a cărții tale și aici la Râmnic la librăria Olimp
Cu prietenie
PP
&
Valeriu Sofronie

Teodor, te asigur de întreaga mea prietenie și considerație și de faptul că mă caracterizează într-un mod paradoxal și meditația dar și exuberanța, cunoașterea dar și nesemnificativul. Din acest joc ies de fiecare dată cu multe lucruri pe care mi le transform în ale mele.
Mulțumesc ca de fiecare dată de constanta ta prezență
PP

Alexandra, îți înțeleg aprehensiunile, dar am simțit nevoia să trec ceea ce am trecut despre mâna atât de veștedă pentru a sublinia uscăciunea intrinsecă recenzorului și faptul că el nu poate face recensământul interjecțiilor umezelii sale ci doar pe acelea ce vin de la început până la el...Conotațiile trimit la ceea ce am considerat eu că poate trimite ideea de apă vorbitoare, dar nu ca oamenii ci într-un limbaj aparte, acela al aclipocelilor pentru fiecare timp diferit și pentru fiecare apă în mod diferit...
Îți mulțumesc cu multă considerație pentru interesul tău pentru ceea ce scriu. Te aștept cu noi comentarii și te asigur de reciproca
PP

Teodor, sunt recunoscător pentru cuvintele și trimiterile tale atât de suave spre frumos și prietenie...Am simțit că dincolo de orizontul meu și, îndrăznesc să spun, al fiecărui om există ceva care-l așteaptă să facă pasul cel mare, pas care se poate face numai pe catalige, niște catalige care te ridică din acest plan și te poartă prin toate,...cel puțin eu așa simt...
Rămâi un prieten statornic
Cu multă prietenie și deosebită considerație
PP