Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

dilemă

carte; exil în durerile altora

1 min lectură·
Mediu
mi-e frică de cuvintele noi
sunt trist
carnea mi se chircește sub piele
mă zbat
sub nimicuri
liniștea topită în palmă
curge vâscos până la tălpi
apuc doar să respir
cât o lumânare prin flacără
cineva umblă prin mine
în căutarea unui loc de odihnă
încerc să respir
respir...
cred că Dumnezeu îmi cedează
o parte din el
084851
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
58
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

Teodor Dume. “dilemă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/1772068/dilema

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@maria-delMD
Maria Del
Teodor, hai sa facem o exceptie. Spun si eu ce nu-mi place (din mai multe lucruri care mi-au placut): \"fondatorul Cuvantului/se zbate satisfacut/sub nimicuri\"...Si acum ma intorc spre ceea ce mi-a placut mult: \"apuc doar sa respir/cat o lumanare prin flacara/ \"cineva umbla prin mine/in cautarea unui loc de odihna\". Iti multumesc pentru rabdarea cu care ai citit comentariul meu, dar sa stii ca prin aceasta nu ti-am cedat nici o parte din mine, ne putem bucura impreuna de cuvinte:). Chiar daca ele sunt vechi, prin bucurie se fac noi:)
0
@sorin-eneSE
sorin ene
nu as spune neaparat filosofic insa este evidenta si nota meditativa. un labirint in care iti cauti limitele si in care elaborarea chiar nu ar ajuta. ratacirile epuizeaza. foarte placut aici : - cineva umbla prin mine in cautarea unui loc de odihna- . reflexiv dealtfel.
0
@teodor-dumeTD
Teodor Dume
și pentru comentariu. orice gând îndreptat spre textele mele, e binevenit.da, ne putem bucura împreună de cuvinte. vă mai aștept.

cu sinceritate,
teodor dume,
0
@ecaterina-stefan
Ecaterina Ștefan
dacă zici că ți-e frică de cuvinte (la plural), ar trebui să faci acordul potrivit - respectiv, \"ca de valurile...\"; sau poate ai vrut să zici (cuvîntul \"noi\") ca pronume, dar asta puțin probabil. comparația asta nu știu cît e de sugestivă în context, fiindcă mi-e greu să-mi imaginez cît chin ar trebui să poarte acele cuvinte pentru a stîrni tristețea strîns bandajată pe trup. apoi nu este clar dacă pășești tremurînd sau trecutul e tremurînd. se cerea acolo o repetiție a lui \"mă văd\" înaintea lui tremurînd, or să articulezi la prezent - \"tremur ca o ceafă pîrlită la soare\". aici iarăși nu mă prind cît ceafa tremură și cît se înnegrește sub soare. deci mai credibilă rămîne varianta în care comparația se atribuie timpului, sugerînd acumularea lui lentă. de la \"fondatorul cuvîntului\" te bazezi pe efecte, deviind nițel de la linia pe care se părea că insistai la început. oricum se simte acolo trecerea dinspre dens spre aerisit. ultimele trei sintagme separate sunt bune, sunt clare, chiar profunde. eu o prefer pe cea din mijloc. cum că nici măcar atunci cînd ai posibilitățile pe tavă nu te arunci după ele, doar lași timpul să decidă cu răbdare și îngăduință.
0
@teodor-dumeTD
Teodor Dume
atât poemul cât și autorul. mulțumesc mult de trecere. nu mă așteptam să-mi călcați pragul...sunteți binevenit oricând.
mulțumesc pentru comentariu.
vă mai aștept.

stimă și considerație,
teodor dume,
0
@teodor-dumeTD
Teodor Dume
ecaterina,
mulțumesc pentru răbdarea cu careteapleci asupra cuvântului dându-i sens(întregului poem) prin punctarea fiecărui vers. sigurcă ochiul tău \"critic\" este format și vede dincolo de frază.în fiecare comentariu ai avut și ai dreptate, drept pentru care îți mulțumesc. mă strădui să corectez ce semai poate fără a știrbi din mesaj.
trecerea ta onorează și mă face mult mai atent.
te aștept cu drag.

stimă și considerație,
teo
0
@plopeanu-petrachePP
Plopeanu Petrache
Este firesc Teodor să-ți fie teamă de cuvintele noi, deoarece ele sunt întotdeauna Cuvântul și ele, cuvintele noi au puterea unui uragan, al unui val divin care udă dar și distruge...Teama de cuvintele noi crează efecte pe care le gust cu încetinitorul pentru a le cunoaște întreaga savoare și pentru a mă împărtăși cu întreaga teroare a Cuvântului ce se zbate sub nimicuri...Oare nimicurile nu suntem chiar noi, aceia care cuvântăm cu c mic?....Iar tu te zbați în căutarea acelui loc de odihnă în tine, te prefaci că nu știi de acel loc și te redescoperi de fiecare dată, răbdător precum un Dumnezeu.
La fel același ca mereu iubitor de poezia ta
Cu prietenie și admirație
PP
0
@teodor-dumeTD
Teodor Dume
da, teama de cuvinte noi crează efecte.
mulțumesc de trecere și comentariu. te simt aproape de mine și poezia mea.
ce ne-am face fără cuvinte...

cu prietenie,
teodor dume,
0