cutia din altar...

esti foarte sigur de relatia ta cu Dumnezeu, ceea ce este foarte bine. felicitari pt. inca un poem reusit!
retin: \"sigur că Dumnezeu și-a tatuat
ochiul cu chipul meu
teodor\"
cu stima,
andrei

iar relația mea cu el este una confidențială

fiecare ar trebui să avem un fel de relație cu El.

te mai aștept.
cu prietenie,
teo

Teodor, înainte să citesc mai departe de a doua parte, te-am identificat și te-ai identificat cu El, căci doar El poate fi amintirea altarului tată! Nu doresc să te înalți la cer ca un Crist! Lasă poezia ta să te reprezinte, cu marginile cuvintelor ei, sângerânde ca stigmatele! Las-o să se înalțe!
Cu prietenie și sinceră admirație
PP

Omului îi trebuie atât de multă sfințenie ca să poată păși în altarul propriei ființe, pentru a se închina la icoana propriilor fapte. D-voastră, d-le Dume, aveți posibilitatea să o faceți prin poezie, contemplând ochiul treimic, ca și cum v-ați rosti numele...

Plopeanu Petrache,
onorat de prezența din pagina mea și mulțumiri pentru comentariu. o să las poezia să mă reprezinte. doar ea mă va prezenta, poate, încă zeci de ani...
stimă și prietenie,
același,
teodor dume,

Emil Iliescu,
mă bucură revenirea d-voastră în pagină.
da, icoana propriilor faptene reprezintă și va vorbi generațiilor viitoare.
mulțumesc de vizită și comentariuz.
vă mai aștept,

cu stimă,
teodor dume,