Poezie
ecou
1 min lectură·
Mediu
precum un ecou
inima
întoarce raspunsul sângelui ductil
într-o amplexiune a fierberii
uneori gestațiile iubirilor tale sunt caline
până la plăsele-mi înfigi ritualuri păgâne
sub oasele erodate
ne răsfrângem unul în celălalt
străbate și azi, draga mea,
aceleași continente în miniatură
calcă-mă pe picior din greșeală
desfă-mi pașii de umbră
răvășind senzații despre
cum mă strigă dorul...
și, ca o provocare de primăvară,
întoarce-te înapoi în sângele meu
de câte ori uit să te chem
și ține-mă în suspans
până când expandez
o frumoasă isterie de amor
în reverberațiile gândului
kinetoscopic
045.534
0
primăvara face ravagii în sângele și inima celui ce se dă drept tine aici în poem! Prin ritualurile iubirii, amândoi, și tu și ea, vă oglindiți aceleași gesturi, aceleași vorbe dubluri ale extazului identificării, revenirii și despărțirii. Totul din cauza primăverii!
Îmi place Bogdane și m-am adăpat și eu la frumusețea voastră
Cu prietenie
PP