Gargara

o schimbare a registrului poetic, un \"of\" spus cu naduf, cu nerv si cu o usoara blazare, diferit un pic fata de poemele pe cre le scriai. Imaginile se succed cu repeziciune, ne plasezi intr-un univers straniu in care pana si dumnezeii imbatranesc si sunt diabetici.
finalul concentreaza mesajul poeziei, prin imagini tari \"imi disec inima si plamanii scotand toti oamenii si Dumnezeii din ei\". Parca faci o \"purificare\" a interiorului tau, in locul unde se depoziteaza sentimentele (inima) si aerul inspirat, viciat, poluat, alterat, de atatea eu-ri, de atatea persoane tranzitorii prin tine care in vreun fel sau altul au lasat amprenta, mirosul, viciul in tine (PLAMANII). Si apoi un pic cinic, poate pt suferintele pricinuite de acestia \" îî bagi într-o pungă găurită
pe unde poate intra puțin aer curat\" pentru a simti si ei o altfel de sufocare, un aer diferit de ceea ce respirau ei.
Parca ultimul vers e un pic fortat. Dar, desigur, e doar o parere si o perceptie.

bogdan, iti multumesc pentru trecere si perceptie, final nu ma multumea nici pe mine, am facut o usoara modificare
iti multumesc inca o data pentru parere
cu respect

un text bun, desi titlul ma lasa cu un oarecare gust amar

Mahmoud Djamal,
Te regăsesc aici în chip de dumneazeu, unul dintre dumnezeii pe care i-ai scos laolaltă cu oamneii din inima ta și din plămâni. Copacii sunt singurii înțelepți pe lumea asta unde de fapt totul face gargară, inclusiv aceia pe care i-ai ascuns într-o pungă găurită, dar dă-mi voie, nu numai pentru a avea aer e găurită punga ci, poate, și pentru a-i lăsa, unul câte unul să scape și să fie însămânțat pentru a astupa gargara conductelor intoxicate
Mi-a plăcut
Cu prietenie
PP

Dana, iti multumesc pentru apreciere si parere, ma voi gandi refiritor la titlu.
Plopeanu Petrache, iti multumesc de citire si pentru perceptia ta profunda si pertinenta
la finalul poemului intr-un fel se sugereaza speranta de insamantare prin lasarea lor in apropierea unei porti si privirea mea in urma din cand cand
cu stima

O bucurie noua se naste azi in mine/ nascuta din tristete, din neguri si din tine... aicea nu-i o gara zidita pentru doi/ e numai un portic intr-un desert din ploi... un celalalt astenic nascut ingemanat din visul nemuririi uitat si disperat...

iti multumesc de citire si pentru semn,
o fi motivul doar astenie de primavara... oare?
multa stima si pritenie domnule profesor