Distort. Restore. Somnul

Avem nevoie de asta darling. distort, restore. În vise mai ales. Ai obrazul rupt ca o pojghiță de zid vechi. Lăcrimezi varul. Te întorci. Mi te întorci. Cu genele acelea prea curbe prea negre atingând orizontul sau mai degrabă marginea mea proptită pe toată pâinea zilei. Îți naști singură fiecare săgeată fiecare surâs. De parcă ar fi pene furate din perna mea. Mă rescrii în fiecare dimineață. Caligrafiezi niște zori improbabili. Apoi mă porți în tine ca într-un cocoon. Lumea noastră vraiște redusă extinsă la ridurile unui cearceaf. Lung ca o scrisoare. Avem nevoie de asta darling. Ca să nu uităm cumva durerea cu sunet de plici care se abate din senin între coapsele noastre atunci când unul dintre noi se întoarce cu fața la zid. Același. Rupt ca o pojghiță de fard îți recompune chipul. Tu aici eu aici și o sută de mile între. Ca o rugăciune precară ghemuită în plex. Neîndrăznind să devină pumn. ___ Copyright Adela Setti