Plopeanu Petrache

GA, teiul acesta al tău este un sfătos și un hâtru, așa cum de fapt este întreaga natură, doar că noi oamenii suntem meschini și puși pe fapte rele. Poemul tău este la fel de sfătos și ne aduce aminte că viața este a tuturor celor ce înverzesc, cresc, respiră, nu numai a celor care se gândesc cum să doboare tot ce se poate doborî, din teama că s-ar putea să cadă pe blocul care poate să semnifice orice chiar și poezia. Oamenii trebuie să fie învățați să vorbească cu poezia și apoi vor ști să vorbească și cu teii și arțarii și brazii și iarba... Un poem exemplar!
Cu prietenie
PP

Domnule Popa, am citit cu mare interes articolul dumneavoastră datorită unui interes maxim pe care îl am pentru fenomenul \"cărții\" în România, eu fiind administratorul librăriei Olimp din Râmnicu Sărat (Buzău). Aveți dreptate în ceea ce afirmați și doar la un aspect aș vrea să mă opresc: acela referitor la acea \"plată la vânzare\" și la asumarea riscurilor de către librării în legătură cu stocul de carte disponibil. Râmnicu Sărat este un oraș mic, doar vreo 43.000 locuitori din care mulți sunt plecați în zări străine. Din cei rămași doar o mică parte sunt întradevăr interesați de carte, fiind clienți statornici. Suntem pe această piață a cărții din zona noastră din 1999 și a fost timp să ne cunoască lumea. Vă spun sincer, dacă nu erau programele guvernului Tăriceanu din 2006 până în 2008 - anul acesta suntem nesiguri că actualul guvern o să mai continue acele programe pentru școli și biblioteci - de mult am fi dat faliment. În aceste condiții, în care populația necuprinsă în diferite programe, este puțin interesată de fenomenul lecturii, ce librar își poate permite să cumpere carte pentru a sta cu ea în rafturi cu lunile și anii? Trebuie apreciate eforturile acestor librari care mai reușesc să facă ceva pentru menținerea cărții - cât de cât - în atenția oamenilor, într-o competiție acerbă și din start pierdută, cu televizorul!Am două mijloace mari de transport cu care organizez expoziții de carte în școlile din zona noastră - mai ales în școli -. Vreau să înțelegeți că eforturile librarilor pentru supraviețuirea interesului pentru carte sunt uneori de-a dreptul eroice și acești oameni ar trebui apreciați la adevărata lor valoare. Sigur, supermarketurile au și standuri de cărți, dar o librărie într-un oraș nu este doar un spațiu comercial ci și unul cultural. Sunt multe probleme de discutat, nu este locul aici, dar pentru ca acest obiect cultural, cartea să supraviețuiască este nevoie de mai multe eforturi din partea societății, pretutindeni nu numia la noi!
Cu stimă
PP

George, ideile tale sunt confundate în acel somn metafizic al lucrurilor care așteaptă să se trezească dincolo de tristețe și dincolo de bucurie. Numirea casei a șaptea cu tot ceea ce ține de dominarea celui ce ține de perechea noastră, face legătura clară dintre tine, cel din prima parte, și ea! Un poem inteligent și cu un parfum deosebit de ezoterism!
Cu prietenie
PP

...iar la final fluturele alb moare sub apăsarea celui negru...prim parte este altceva, mult peste alb!
Cu stimă
PP

E un act de pioasă amintire și de cultură acest omagiu adus de aici din viață, celui căruia i-a plăcut de multe ori să scrie despre ceva de dincolo de cunoaștere!
Cu stimă
PP

LIM, experimentul mă îndeamnă să-ți spun, oare n-ar merge, dacă vrei să păstrezi acel \"cum\", să faci o schimbare de felul următor:

\"de ce inspirația nu vine
cum
foamea setea sau somnul?\"

în felul acesta s-ar introduce un factor de incertitudine și o întrebare subînțeleasă, ceva de genul:
de ce nu vine inspirația (?)
cum (?)(cum să vină, în ce mod, în ce forme să se exprime?)
și apoi \"foamea setea sau somnul?\" ca un fel de identificare a unor sensuri multiple...
dar bineînțeles nu este decât o părere a unui alt ins căruia îi place să experimenteze. Îmi place poemul tău, desigur!
Cu stimă deosebită
PP

Dănuț,
stabilitatea este mult lăudata \"piatră\" filozofală a existenței noastre, dar sunt convins că nu ea ne caracterizează ci dimpotrivă, opusul ei! Mulțumesc de cuvinte și spun la rândul meu, Adevărat a-nviat!
Cu stimă

Radun,
mă bucur de bucuriile tale și ale identificării uneia dintre surse în acest poem, mulțumesc frumos! ...și continui cu Adevărat a-nviat!
Cu prietenie

Leonard,
aproape de poezia mea, aproape de mine, aproape de sufletul meu, așa te simt și-ți mulțumesc cu mare bucurie pentru ceea ce simți!! Urmărirea îndeaproape a ideilor din poem, este ceea ce mă încântă cu atât mai mult cu cât Ideea este aceea care mă interesează într-un grad superior, dar nelăsând deoparte ce e dincolo de ea, iar tu ai identificat atât de bine universul meu încât e sigur că faci parte din el, chiar dacă nu vrei - pentru că așa simt eu -!!
Cu multă prietenie

Călin,
mă bucur de identificarea \"binelui\" - în sens estetic - din acest poem și-ți mulțumesc pentru apreciere.
Cu prietenie

Silvia, Ioana,
condiția umană este întradevăr preocuparea mea și desigur că, în \"doze\" diferite, acest aspect poate fi identificat în multe texte de-ale mele. Acum, aici am identificat această condiție cu ființarea \"iubitei\". Am pus ghilimelele deoarece este aici o idee de iubită și nu iubita concretă, e un joc cu iubita nicicând existentă și permanent laolaltă cu mine. Sentimentul de artificialitate există, aveți dreptate, pentru că mă urc pe peretele iluzoriu al discursului despre condiția umană și nu rămân pe patul orizontal al banalului!
Cu prietenie

Angela,
unii spun despre mine că-s ciudat, eu spun despre mine că sunt și dacă sunt trebuie să dau măsura existenței mele în cele mai diverse moduri. Mulțumesc pentru cuvintele tale care mă onorează într-un grad superior.
Cu prietenie

PP

Cu drag transmit adresa de mail: plopeanup@yahoo.com
Multe frumuseți de dincolo de zi și un Paște senin!!
Cu multă stimă
PP

Aici găsesc o zidire inversă pentru care trebuie de asemenea efectuat un ritual de sacrificare Ziua moare născând noaptea, iar pentru ca nașterea să fie, trebuie să mori între firele de iarbă proapspăt cosită! Un poem de non-edificare a propriei tale ființe!
Cu stimă
PP

Adevărat a înviat și noi odată cu el și poezia noastră odată cu noi!
Cu stimă
PP

Un poem în care se reface acel drum însetat al apei spre cer și pământ, trecând prin toți și prin toate pe care le întâlnește și cu care se contopește, temporar.Un poem care a trecut un timp și prin mine și a lăsat un fir de nisip aurifer! Mulțumesc Djamal!
Cu stimă
PP

Sigur, Carmen! Când am intrat pe site imediat ceva m-a atras spre pagina ta: este strigătul acestui poem-trup care își dezvăluie dorințele de dincolo de clipa prezentă. Și se pune întrebarea, o întrebare care îmi place foarte mult, ce fac trupurile când sufletele devin litere legate chiar în pielea trupurilor?
Cu multă prietenie
PP

Am reținut, \"Și toată ziua palmele mi-au mirosit a amintire\", și \"Și cerneala din ochi să îmi sape șanțuri pe obraz\" iar poemul se poate susține pe această bază.
Cu stimă
PP

Laurențiu, Teodor,
venite de la doi oameni dragi mie și pentru care a căror poezie am un mare respect, orice observație nu poate lăsa loc supărării. Dimpotrivă, mă țin la respect eu, față de mine însumi. Am purces la multe esențializări, am mai păstrat ceva din ce mi-ați spus că ar mai trebui tăiat, de ce să fac, ideile se nasc într-un anumit context de care e greu să mă despart. Poate cu timpul va veni și acea esențializare dorită...
Aștept și alte intervenții în continuare, sunt sensibil la argumente!!
Cu multă prietenie
PP

Laurențiu, sunt asemenea unui îndrăgostit, furios pe toți aceia care îndrăznesc să spnă ceva altfel de cum cred eu despre dragostea mea, dar atunci când ideile dorm stau cu mine și știu că iubirea mea nu este perfectă, de aceea încep timid, ba ici, ba colo să mai îndrept ce pot în acel moment. Știi, a corecta o imperfecțiune, pe care o considerăm inexistentă la un moment dat, este o îndeletnicire dificilă, dar cred că având ajutoare perfect dezinteresate, pot face acest lucru. Mulțumesc pentru cuvintele tale care mă fac să mă uit mai critic la iubita mea, poezia!
Cu prietenie
PP

Ne putem dedubla permanent, ne putem tripla, sau multiplica la nesfârșit ființa, dar întotdeauna va fi cineva în ființa nostră care să fie prins de coastele noastre cu piroane ascuțite ale căror vârfuri ne mai străpung, uneori pielea, mai ales când ne mângâie cineva!! Curgător acest poem cu, din nou, numeroase trimiteri și numeroase îndemnuri, \"trecătorule, stai și gândește-te la cel cuprins în tine\"!!
Cu prietenie
PP

Poezia îți permite să-l găsești pe Dumnezeu, dar nu în ea ci în afara ei. Încearcă acest exercițiu de regăsire a Lui. Nu vorbesc doar pentru a mă găsi în treabă, am un foarte bun prieten care oscilează între credință și poezie (aceleași bune relații cu filozofia le are și el). Atunci când credința îi crează armura, poezia dispare și invers. De aici am realizat unde este locul lui Dumnezeu: în exteriorul poeziei, indiferent că poezia este despre El. Acum dacă mă vei întreba, unde în afara poeziei? voi fi nevoit să tac. Fiecare și-L găsește!!
Cu stimă
PP

VM, oriunde am fi, rădăcinile unui copac frate ne urmăresc din fragedele timpuri ale zăpezilor de altădată, ne mângâie cu florile lui mereu și ne aduce aminte că suntem aidoma lui. Un poem deosebit de sensibil, cu imagini picturale, cu trimiteri de basm mistic și cu un univers al curții de care suntem legați ireversibil. Un poem strunit, un poem ce îmbracă pe fiecare din noi cu flori de cireș.
Cu stimă
PP

imaginile create

Îmi plac aceste versuri și imaginile reate de ele:
iar florile s-ar așeza
sub pleoape pe discurile de vinilin
schimbând muzica în urechile noastre
Tot ce este înainte crează suportul pentru existența acestora.Înțeleg această primăvară a lui Ghilgameș, ca un anotimp al căutării nemuririi și desigur acest anotimp se regăsește în toate mitologiile ca element temporal esențial legat de renaștere. Un poem cu trimiteri bune și cu identificarea esențelor încercării nemuririi!
Cu stimă
PP