nu-i chiar așa de trist

cursiv, visul cuminte...doar bucuria întoarcerii garanteaza forma deplina, lumina...
plin de optimism textul, placut
DIANA

George, ideile tale sunt confundate în acel somn metafizic al lucrurilor care așteaptă să se trezească dincolo de tristețe și dincolo de bucurie. Numirea casei a șaptea cu tot ceea ce ține de dominarea celui ce ține de perechea noastră, face legătura clară dintre tine, cel din prima parte, și ea! Un poem inteligent și cu un parfum deosebit de ezoterism!
Cu prietenie
PP

eu as spune dimpotriva, ca e foarte trist...sa traiesti constientizand *realitatea* unei *etape* in care, incontestabil, te afli prizonier, printr-o *pretinsa* *evadare*...intr-un fel de centru...doar imaginat...

\"mă voi închide acolo
tu să-ți atingi degetele de geamul fierbinte
până vei simți arsura\"


cam asa vede ioana,
iar de greseste, roaga sa fie iertata

Vă mulțumesc pentru opinii.
Pașa

Un poem al speranței, al regăsirii, astfel reiese din ultima strofă. Se simte însă o neliniște, o neîncredere în suficiența timpului. \"pînă vei simți arsura, miezul incandescent, magma\", toate acestea dau sentimentul depărtării scopului. Va fi în această viață...? Chiar și titlul \"nu-i chiar așa de trist\", dă acel sentiment al tristeții disimulate.
Text profund, LIM.

“În somnul poveștilor” lucrurile se lipesc de visele albe, “geamul fierbinte” închide inima ca o fecioară roșie pulsând în emoții timide, iar din “magmă” se modelează “formele depline” în care este turnată ființa de lumină.

Răspund acum tuturor comentatorilor, întrucât prima dată am fost prea expeditiv.

Diana, \"doar bucuria întoarcerii garanteaza forma deplina, lumina...\", iată o formulare care te apropie de adevărul a cea ce am scris.

Petrache, glumind puțin, se pare că poemul e acum mai inteligent decât mine. Da, e și ezoterism.

Ioana, nu mă supăr, dar de ce crezi că nu m-aș putea situa acolo unde spui și ar fi numai o \"pretinsă evadare\"? Nici nu poți bănui ce adevăruri îmi poate aduce lumina pe care am văzut-o cândva. Cât aș vrea să o simți și tu când citești!

Nu, Liviu, nimic nu ține de această viață.

Răzvsn, mă uimești din nou cu puterea ta de pătrundere. O adevărată radiografie sufletească.

Știu că am scris un text bun, nu printre cele mai bune ale mele, de aceea apropierea voastră mă onorează. Vă mulțumesc!

George,
am citit cu placerea lecturii. un pohem construit, mesaj, idei, emotie.

cu prietenie,

Petruț, cu scuzele de rigoare, dar, dincolo de faptul că ești un autor pe care îl apreciez, asemenea comentarii nu mă ajută cu nimic. Spune-mi ce nu e bine sau lasă textul să-și urmeze crucea.