Din ochiul piramidei

Aici găsesc o zidire inversă pentru care trebuie de asemenea efectuat un ritual de sacrificare Ziua moare născând noaptea, iar pentru ca nașterea să fie, trebuie să mori între firele de iarbă proapspăt cosită! Un poem de non-edificare a propriei tale ființe!
Cu stimă
PP

o idee curată, și curat expusă. totul pare simplu, și în firea lucrurilor, moartea e parte din viață, și ziua ei e o zi din calendar. și totuși... stă pironită în zid ca o oglindă ziua în care moartea te-a trunchiat, retezat dintr-o lovitură. te întorci mereu în locul acela, în timpul acela, prizezi și mergi mai departe.

și apoi învierea, îți schimbă privirea, din nou la începutul drumului, și ziua e mai roșie decât ai crezut. și nașterea mai verde..

Cam asta ar fi ideea.

Cu simpatie,
Radun.

Mi-au plăcut mult acele urme lăsate și umplute cu lumină curgătoare. O imagine inedită.
LIM.