Petru Teodor

Forenz

A guy with unusual \'\'cat moustaches\'\' and very heavy black eyebrows. He usually doesn\'t make any comments.

:)
PT

...voi ati descoperit dragostea? Vrajitoareo, unde ti-e bagheta? :)
Revin punctual:
- cu razele lui nu luptă;
- sunt ca tristețea te plouă de noiembrie și te lasă - imi place, dar rece dupa, nu stiu ce sa zic?; imi place mai mult fara;
- simt depărtarea trecând pe alături mă[...]/[...]frigul /omoară cuvintele;
- nu vor mai răsări niciodată întâmplător din gură /buzele îngheață una după alta [...];
- frigul (in loc de nisip) în ochi; este in ton cu ce ai scris mai sus.

Sa zic, sa nu zic, sa zic, sa nu zic...

Acelasi,
PT.

...intr-un pahar aproape gol. Remarc si citesc in memoria nesfarsitelor tale plecari si a toamnei ce luneca prin venele... poetilor, vad muntii care se dau la o parte, calatoarea care porneste pe drumul muntelui - urcusul este intotdeauna greu si are multe ispite.
...\"dar vezi[...] flămânzi\" suntem cu totii din cand in cand spre razvratire.
Si eu observ cum nici \"coniacul nu mai e ce a fost\". Caldura in aceasta poezie cat pentru sapte primaveri. Rememorez si eu cu pas agale trecand prin text ca prin alei cu soare.

Cu respect,
PT.

De unde pot sa dau si eu o stea pentru acest poem?
Imi place mult, i-as da stea dupa stea pana la trei prabusiri, trei sori, trei solzi si te ajung...

suveica prin sânge
o aud
așteptarea
și ea cu sânge de mierlă
foșnet de ierburi
mătăsuri
cu miros de lemn crud
le aud
în zeciuiala apusului
pe la tâmpla pământ
cât încă mai sunt
cât încă...

Postscriptum: simboluri multe; frumos.

Cu respect,
PT.

Scurte observatii tardive (2008):
- erau doar suflete desperecheate;
- pe care doarme moartea desperecheata moarte;
- ochiii (? desi sesizata, greseala este necorectata).

In rest, in fata noilor poezii tac si ascult.

...\"într-un c*gus divin\" - cu \'u\' nu cu \'a\'; altfel iese o mizerie cu acest neologism a la B. S. Johnson (\'Christie Malry\'s Own Double-Entry\').

Altfel - o gluma buna aceasta poezie!

Cu prietenie,
PT.

Hai sa-ti spun o poveste Corina... pana nu o uit si eu!
Comunicarea, dorinta de a comunica ceva catre ceilalti din viata ta, prin felul in care traiesti, te imbraci, respiri etc. se afla in orice om. Angoasa noastra, acel neant de care ne temem este ca vom trece neobservati. Nu neaparat de catre ceilalti..., ci de catre celalalt, de catre fiinta profunda. Viata asta este ca un joc in oglinda, unde te ridici tu, cineva se lasa, unde te nasti, altcineva moare. Ramane ca o amprenta, ca o iubire intensa, o rana ce nu se va cicatriza vreodata in acest infinit. Poate ca aceasta rana este celalalt, nu stiu - nimeni nu stie. Spune-mi, daca vom ramane doar o amintire, oare nu va fi indeajuns?

Acum revin cu comentariu pe text.
- flamand trupul cauta comunicarea cu fiinta ce-o poarta; este o foame profunda, nedefinita (strofa 1);
- \'oferte\', motivatii de iesire din aceasta angoasa sunt la tot pasul - porii barbatilor, zambetul unor femei, ochii inocenti ai copiilor, toate doresc comunicarea, amestecul de sine-non-sine, melanj ce sa nasca ceva peren, stabil; dar fiinta refuza, tace, poate incapabila sa nasca-sa moara in ceilalti, poate complacandu-se in aceasta delasare/foame/stare (strofa2);
- aceasta incapacitate s-o numim este consumata prin vis, cand totul se revolta, se rastoarna, exista o cearta, un conflict si... poate o moarte (strofa 3); totul porneste de la proiectia interiorului pe un exterior facil, cand mularea produce treptat mutarea conflictului de pe ecran in suflet; lupta se produce intre eu-tu (eu - trup, foame, prieteni, intalniri, obligatii, ras, discutii, filozofie, sex etc; si tu - celalalt; celalalt si punct!); cine castiga, tu-eu, nu se lamureste prea bine; a se observa prozaicul, banalitatea luptei, desi este o lupta intre esenta si efemer, o lupta cu miza importanta;
- dar sugestia exista; robul ramane rob; tu ramai acolo, eu ma intorc la ale mele; lumea lui \'eu\' se reconstruieste din cioburile vecinatatii imediate; foamea ramane (strofa 4); gustul dulceag a lumii lui \'eu\' nu satisface faptura.

Concluzii:
1. conflict vechi, aceasta neantizare zilnica a fiintei duce la o tensiune ce se cere rezolvata; fiinta doreste sa ramana, se multumeste si cu farame, doar sa raman...
2. personal mi-a placut aceasta uitare de sine; ma amuza cuvintele drama domestica ce s-au lipit de poezia ta; da, este domestic acest conflict \'eu-tu\' in masura in care ansamblul fiintei tale este o casa (si este), un complex de alte fiinte (familie simbolica - si este); dar a lipi o eticheta, eu consider ca este gresit; apoi nu cred ca \"Nature Vs Nurture\" se poate transpune complet pe conflictul \'eu-tu\' din aceasta poezie; exista la tot pasul un amestec intre dobandit si innascut, incat nici nu cred a fi vorba de un conflict la acest nivel; oricum nu la asta se refera poezia, nu (?);
3. da, iesire din sine la panda catre altceva; dar raspunsul nu se afla in altceva; oricum nu in ceva efemer; foamea, angoasa ce ne roade nu se potoleste pe termen lung doar cu firimituri; (apropo, mi-e foame, ies si eu un pic de aici; glumeam; era la indemana); din foamea asta nu se iese; poate doar cand mori, desi - stiu si eu - nu exista martori.


Cu prietenie,
PT.

P.S.: ...apropo - v-ati distrat la bowling? Imi placura poezia, raspunsurile, atmosfera, dansul. Ce mai atmosfera pe cinste! Pe cand o continuare?

P.P.S.: Sper ca nu te mai intrebi de ce \'te\' citesc! Exista multa poezie acolo inauntru care asteapta sa prinda lumina, contur. Asteapta si ea, asteptam si noi... Traim si vedem. Sau murim. Cum o fi!

* in loc de pentru ca crima - deoarece crima;
* fara aceasat coborare - fara aceasta coborare.

...am stat un pic sa ma reculeg dupa aceasta poezie. Este vorba despre o crima. Si despre ceva ce nu poate fi recuperat.

Observ:
- devine un stil aceasta forma a poeziei; un stil bun, sintetic;
- poezie despre mirarea din fata inocentei tradate, sacrificate, ucise; mirare impotriva unei crime nejustificate; mirare ce se transforma in final in revolta;
- mirarea ascunde neintelegerea, surprinderea din fata unui fapt implinit; animalele nu se mira - iau totul ca atare; cred ca peste cativa ani, zeci poate va trebui sa redefinim conceptul de animal; revin - \"singura diferență\" - ei nu chiar, ne separam prin multe altele de animale (cruzime, sadism etc.); dar aici aceasta subliniere ne atrage atentia asupra mirarii in sine; neintelegere asupra unui fapt implinit, inexplicabil (sa ucizi propria divinitate nu este ceva la indemana; cand divinitatea unei fapturi moare, intregul univers cladit in acea credinta moare);
- \"hai sa fie volver\" - este un indemn la sciziune, la evadarea din realitatea faptului implinit; deficientele, disensiunile, disociatia psihica ar fi o cale; dar... la naiba cu toate explicatiile, nimic nu justifica crima impotriva propriei divinitati;
- de subliniat ca este vorba despre o divinitate concretizata, nu abstracta - \"am stat in jurul lui\"; timpul trecut folosit (a murit, am stat, am plans) arata ca Dumnezeu nu mai este, a disparut; de subliniat si forma cuvantului, dumnezeu cu \'d\'-mic, care coboara divinitatea la nivelul omului; fara aceasat coborare crima nu ar fi putut avea loc; deci este vorba de un sacrificiu acceptat de catre divinitate;
- sperantele devin lacrimi; semnificatia lacrimilor se pastreaza - in prima parte sunt \"de cruce\", adica de regret, de jale, in final doar acest regret putand salva fiinta;
- dar \"nu va fi inundatie, nu\", pentru ca crima se produce in continuare, impotriva a tot ce nu este inteles sau nu poate fi inteles - omul purcede la crima; uciderea Domnului nu poate fi iertata de subconstientul nostru, oricat am vrea.

De aceea am stat si m-am recules.

P.S.: Frumos. Am asteptat. Dar merita!

Problema este ca trebuie sa depasesti un pic sensibilitatea, sa rupi din tine si sa cauti un pic altceva. Poezia nu este numai sensibilitate - este si forma si mesaj.
Despre forma:
- \"[...]Când mi-am oprit pasul la poarta dragostei tale / Când am trecut si când mi-ai spus: Rămâi!\"
- versul \"Când eternitatea primei clipe își desfăcea aripile goale.\" trebuie refacut;
- \"Și zi de zi noi parcurgeam senini/ Cu dragostea de mână și strânsă bine-n palme\";
- \"Dar tot străini rămânem și vom fi! \"
- in concluzie - prea multe cuvinte, prea multe explicatii, prea multe repetitii

\'Ca doi străini eram
Când m-ai atins
Și când mi-au spus \'rămâi\'
Buzele tale
Spre vis te-am strâns
căci te iubeam nespus
Ca un copil ce crede în visare.
Dar tot străini rămânem și vom fi
Oricât am vrea o moarte ne separă.\'

Nu te speria! Si noi am pornit de la aceeasi varsta ca a ta. Si nici nu te necaji - continua sa muncesti - vei fi rasplatita pe masura. Nu de laude, ci de propriul sine, nu de orgoliu, ci de ceva indesciptibil, numit suflet, care va creste, va creste, va creste... Si Dumnezeu il vede si il iubeste, cum iubeste gradinarul pomul ce se inalta.

Retin din alte poezii:
- \"din umbra anilor câte-un regret mai fură\";
- jocul cu anotimpurile (atentie insa - tema este mult prea folosita in ziua de azi, chiar abuzata);
- \"dreptatea-i efemeră iar dragostea se uită\";
- \"perfectă nu pot fii, nu reușesc...\" - foloseste-l ca refren; prima strofa, versul 4 nu se potriveste, e disonant;
- \'Oare?\' este un pas inainte, exista armonie; la fel si in \'Tu\';
- ce sa zic, se vede ca esti influentata de Eminescu; mai incearca si alti poeti; si munca multa, sa stii ca altfel nu se poate.

-

Partea trei: de la \"apa s-a udat bine[...]\" la \"[...]bănci galbene colonade și arcade\". Multe simboluri, pe alocuri ceva foarte interesant. Punctual:
- vezi simbolul din \'frigul, pahar cu gura în jos\' de Vasile Mihalache, al copilului-pamant... la frunte cu nasturii ochilor, copil cu sunete lipsa - simbol al celui ce se inchide inafara (orb, mut) si se deschide inauntru, spre sine, esenta profunda; copil ce cauta cioburi de vioara - cioburi de sensibilitate - pentru un copil cu sunete lipsa, cioburile de vioara sunt singurele modalitati de a pipai sunetul; asemeni pentru un suflet devenit spirit - \"în arhiva trecutului cântecul surdului/ o bătaie-n ușă cântată la violoncel corn și pian\" sunt gesturile de pipaire-rememorare a realitatii imediate, concrete, ca un soi de regret; este pipairea fostei existente, ce este privita prin sondarea inconstientului fostului fiind (fapturii);
- malul, plaja, marea, zidul alb - totul este inversat, de data aceasta spiritul vrea sa acceada la ceva intangibil, la trecut, la faptura; este un cordon ombilical ce cu greu se taie, o placenta remanenta ce greu se desprinde;
- \"porumbei albaștri pe-o ladă de zestre\"; porumbeii - purtatorii de vesti; albastri, sugestia inaltului, spiritului; lada de zestre - simbol clar al unei comori mostenite; de subliniat acest aspect pentru ca sugereaza importanta existentei, vietii - comoara mostenita de catre sufletul implinit in spirit; porumbeii albastri sunt purtatorii acestui mesaj; se pare ca implinirea, care parea sigura, nu poate fi realizata pe deplin pana cand sufletul nu intelege importanta existentei prin care a trecut; asimiland mesajul, sufletul devine spirit, rupand cordonul;

\"apa s-a udat bine
pe scara mea a venit toamna
cu butucul vizitat de pescari și hoinari
cu un povestitor și-un covor de frunze și arici
pentru aici acum și-un nor de ploaie și fum cu ecou
un tunet prelung se naște dintr-un strigăt pe peron cu pion\"

- aici este dozat regretul; exista o tensiune ce culmineaza in strigatul pe peron (viata ca un tren; peronul ca simbol al mortii, al malului marii) al pionului (sugestie filozofica, pionul este o piesa dintr-un joc de sah cu limite numeroase, dar cu posibilitati multiple, in ciuda limitelor; jocul de sah de asemeni poate fi asimilat simbolic vietii);
- totul incepe lin, ca o poveste; \"apa s-a udat bine\" (apa - simbol a vietii) - viata s-a sedimentat in amintirea sufletului ce a trecut; curgerea timpului pare a nu se fi desprins complet de suflet - \"toamna a venit pe scara mea\"; sufletul inca nu a urcat complet la ceruri; este blocat la jumatatea drumului de insasi existenta sa, pe care nu a inteles-o, nu a asimilat-o deplin; desi socotitorii l-au desprins fortat de verbul a fi, travaliul sufletului nu s-a incheiat, pentru ca trebuie sa existe si un efort \'constient\' de desprindere personala de existenta ce i s-a negat;
- versurile ce urmeaza intaresc ideea de nedesprindere a sufletului de povestea ce l-a purtat (pe el catre ceilalti si in ceilalti); tensiunea creste - in norul de ploaie si fumul cu ecou se aude strigatul; existenta postmortem a sufletului incomplet renascut naste acest tipat;
- renasterea anuleaza caracterul de fantasma al sufletului, transpunandu-l in lumea abstracta a spiritelor, in acel \"arhipelag ghicit după forma curenților marini și-a norilor de răsărit\",

Partea IV:

- ruperea se produce aici - sahul pe iarba sugereaza pe cel mort; si desprinderea de acesta: \"o tăietură și-o ștersătură jucau șah pe iarbă/ cu un cal un pion și-un nebun pe-o tură\"; trecerea in abstract se produce brutal; nu mai exista tabla de sah (fosta existenta) ci doar un cal, un pion si-un nebun pe o tura (elemente ale unei foste existente inchegate in ceva abstract; nu este intamplatoare nici alegerea elementelor-piese de sah);
- ei si aici este aici; trecand in abstract (marturie a inaltarii sta o pana-n cadere), arcasul, adica cel care tinteste inaltul, identificandu-se cu acesta, ia tacerea si puterea - adica misterul, ce le contine pe amndoua - sa te minta; numai ca nu este o minciuna ascunderea ce se afla in mister, ci o neputinta a celui ce se visa visandu-se; neputinta ce este oprita din exprimare, tocmai pentru ca nu poate fi exprimata, ramanand un mister, iar incercarea de exprimare o minciuna;
- incercarea de exprimare a esentei existentei este luata peste picior de \'Spanul\' ce nu o intelege (vezi Fat-Frumos din Harap Alb si Spanul, ce semnifica contrariul lui Fat-Frumos, adica ceea ce se decanteaza, necuratul sau malul de pe fundul apei; discutia asupra semnificatiilor numelor Harap-Alb, Fat-Frumos, Spanul poate continua - este si biblica printre altele);
- spanul ia in ras esenta strecurata in versul \"visam ca ma visam\"; cel care emite aceasta idee filozofica este strainul razand; tensiunea risipita de ras din partea a treia, ne infatiseaza sufletul devenit strain prin spiritualizare, prin inaltare; este strain de cel care era, asa cumeste omul matur fata de copilul din pantec;
- Spanul continua incercand sa explice inexplicabilul prin elemente si esueaza lamentabil: \"în 22 găsești ce n-ai și n-am știut/ ipotenuza dreaptă-n paranteză/ cu burta-n nod de piatră/ în umbra de piramidă\"; sunt amestecate aici concretul imediat, cu abstractul matematic, cu visceralitatea aparentului etern din piatra-nod-piramida (aparent etern, pentru ca raman umbre, exprimari incomplete).

Finalul: \"o vară albă sub diagonală /într-un vagon de cretă /un munte de var\"

- vara - anotimpul implinirii si al coacerii recoltei;
- alb - simbol al maturitatii si al spiritului deopotriva;
- diagonala - dunga ce uneste orizontala cu verticala - simbol al inaltarii;
- vagon - sugestie a trenului (vezi mai sus);
- creta - element neutru; calcarul (varul obtinut prin descompunerea termica a calcarului), creta si marmura sunt saruri de calciu; toate aceste saruri sunt produse de sedimentare;
- munte - simbol al stabilitatii, al eternitatii (axis mundi, ritualurile din pesteri avand rolul de initieri spirituale);
- finalul este un indemn; deduceti voi ce si cum.

Concluzie:
Desi suprarealist, simbolismul din aceasta poezie pare cautat, gandit profund. Nu pot sa exprim decat admiratie fata de un asemenea poet.

Cu respect,
PT.

1. In primul rand domnisoarei Ecaterina Bargan (de unde si pina unde primul vers are legatura cu al doilea, al doilea cu al treilea, al patrulea, al saselea cu al saptelea, al saptelea cu al optalea si prima strofa cu a doua, iar a doua cu a treia):
1.a) prima strofa contrapune doua filozofii - omul ca un univers-vas comunicant, ca parte, rotita intr-un mecanism mai mare, intrepatruns cu celalalte fapturi - cu omul ca un univers per se (ca un univers in sine), separat de restul universurilor-fapturi, suspendat in aer;
1.b) apa este un simbol al trecerii, al vietii, al transformarii; apa ce urca pana la barbie, este sugestia tensiunii celor doua filozofii coborata la nivelul concretului, imediatului; sau daca vreti disonanta filozofica devenita concreta, ce sfasie (\'ineaca\') poetul; de aici legatura;
1.c) filozofia este o apa moarta, considerata multa vreme o arta abstracta de intelegere a vietii, fiintei etc.; de aici si acel \'nicaieri\' ce se refera la imaterialitatea filozofiei.

2. In al doilea rand domnului Vasile Mihalache:
2.a) titlul este nemultumitor, se putea ceva mai sugestiv;
2.b) va rog mai putina amaraciune; sunt oameni care va citesc;
2.c) \"Ce este de apreciat: balonul,sau aerul cuprins? Care este substanța din interior? Iar pe dinafară, ce ne roade? Nu-i așa că există un orizont al existenței unde gândul supraviețuiește doar în deplină concentrare asemenea astrului care răsare?\" Nu stiu si nu vreau sa raspund la aceste intrebari - fiecare este liber sa aleaga ce doreste si ce crede de cuviinta; de aceea avem liber arbitru. Si ironia nu este necesara - fiecare este liber sa inteleaga ce vrea sau sa nu inteleaga nimic. Sunt diverse credinte, dar exista si atei. Toti sunt iubiti, toti sunt doriti de Cel pe care Il socotim fiecare in felul lui Dumnezeu. Cat despre lumea gandurilor ce supravietuieste in lumina astrului, sa-mi fie cu iertare, dar... fiecare este liber sa creada ce vrea. Lasa-ti libertatea sa zboare chiar si in replici, comentarii etc.;
2.d) evident exista mai multe interpretari; solutia oferita de mine este doar una.

Cu respect,
PT

...permiteti-mi mie sa continui. Va multumesc! Asta ca sa fie in ton cu continuarea scenica de mai jos a poeziei. Dupa un pahar cu apa, sa purcedem:
- gongul serii - scena goala (imi aminteste de o poezie veche de-a mea, nu conteaza care, poate o s-o vedeti voi candva :) ), actorul se pregateste de rol, intra, scena se reia;
- seara, am amintit, este simbol al mortii; actorul este simbol al spiritului ce imbraca diverse haine in viata-faptura ce-o intrupeaza; deci gongul serii anunta acel actor, spiritul, eliberat de temerile decantarii initiale; este vorba despre un fruct copt, desprins de ramura - ecce spiritus (vezi si trimiterile);
- mai departe; trecem de primul gong, apoi tacere - da, este o taina ce se reveleaza; apoi al doilea gong; si - frumos, superb - spiritul se reveleaza - \"cortina se pliază-n gând pe-o frază luând din întuneric prima rază...\";
- acum, spiritul fiind dezbracat de efemer, apare in adevarata lui valoare - urias, gigant; interiorul sau nu este cum altii se asteapta; foiul sau foalele il tin aprins continuu in profunzimea fiintei prin Sfantul Duh, respirul demiurgului; este intrepatrunderea ca intr-un sarut intre sufletul spiritualizat si Dumnezeu:

\"din respirația uriașului foiul începu să miște suflul lent și continuuu
ca un vânt cald își întrerupse-n punctul acela sensul
și-o luă invers într-un interior în care nimic
nu era așa cum se așteptase să găsească\"

- \"i\" este sunetul divinitatii; \"o umbră aerisită și luminoasă într-un arhipelag ghicit după forma curenților marini și-a norilor de răsărit\" - este interiorul sufletului-spirit-chip divin, intrezarit dupa forma curentilor, intr-un arhipelag - eden spiritual; de ce umbra - vezi echivalentul-simbol eminescian de suflet (din scrieri, din poezii); de ce \'curenti marini si nori de rasarit\' (?); marea, simbol al inconstientului, al profunzimii, al misterului; norii de rasarit - sunt cei ce ascund fata divinitatii, voalurile fecioarei, zeita Maya - sunt cei ce apara privirea de o privire prea directa catre divinitate, ceea ce l-ar distruge pe privitor; nu uitati ca soarele a fost o lunga perioada simbolul divinitatii, si inca este in unele culte; umbra aerisita si luminoasa - este sufletul deja descompus si transpus in spirit;

Ei si aici se termina a doua parte. Va urma.

Suprarealism, senzatia mea dupa aceasta poezie este \"un cal un pion și-un nebun pe-o tură\".
Sa incepem un \'mic\' comentariu pe text. evident nu este o singura poezie, ci un amalgam de senzatii. Straniu pictural si scenic, simboluri amestecate, rasturnate, pe alocuri reinventate. Concret:
- socotitorii - judecatorii ultimi (din pragul mortii), cei care cantaresc faptura, revendicand partea ce se cuvine celor ce se cuvine - cerului, pamantului; ce i se da in schimb poetului - \"mănuși albe o umbrelă și-o scară\"; manusi albe - simbol al separarii, instrainarii, in contextul asociat sugereaza separarea de mundan in sensul propriei analize; umbrela nu-i un simbol propriu-zis, fiind un element destul de recent, dar alaturat scarii, care nu neaparat urca, ci si coboara, sugereaza o decantare catre aceea autoanaliza, prin ridicarea catre spirit sau coborarea catre sine; o decantare prea rapida poate duce la pierderea esentei, la ratacire; de aceea invitatia de a sta jos; umbrela poate are acest rost de a indulci \'caderea\', separarea, descompunerea in esente a fapturii;
- pana la urma trebuie retinut ca socotitorii cer ceea ce se cuvine sa ceara \"socotelile mele/ de la începuturi și până azi\"; adica viata, existenta din perspectiva viului o cer pentru a o cantari, a o analiza, a o descompune; nu degeaba se spune ca cel care intelege omoara intelesul in piese mai mici si inutile;
- faptura, viul incearca o schita a propriei vieti pe fuga, toata aceasta stare ii creaza tensiune, nu stie ce sa aleaga si alege la intamplare ceva; nu este chiar intamplare evident alegerea; felul in care poetul abordeaza moartea, infruntarea ei tine de perspectiva, de un mod personal - \"n-am vreme n-am stare/ n-am atâta memorie să-mi aduc aminte/ adun din însemnări în fugă crochiu de întâmplare\";
- ceea ce alege insa din propria-i viata este important - \"un zid înalt o bancă galbenă și-un pendul în contemplare credul\"; zid inalt - separare, inaltimea zidului arata nesiguranta profunzimii; in basme astfel de ziduri separa eroul/eroina de telul ultim; aici se pot intelege ambele sensuri intr-un tot unitar - dorinta catre un sens profund, aproape intangibil, pe care doar spiritul il poate atinge; banca galbena - banca simbol al stagnarii, al contemplarii, al analizei, dar si al intalnirii cu sine insusi, al meditarii; galben culoare cu simbolistica dubla - simbol divin, al nemuririi, culoare calda a luminii si vietii, asociata uneori albului, simbol al comunicarii intre oameni si zei, este in acelasi timp si simbol al senectutii, sugestie a apropierii mortii, simbol al tradarii, fiind asociat negrului; banca galbena - devine simbolul intalnirii prin meditatie a omului cu divinitatea; pendul in contemplare - intareste ideea de mai sus; pendulul - piesa a unui mecanism care prin oscilatie regleaza miscarile unei masini/instrument; aflat in contemplare, pendulul devine abstractizat - este miscarea de dute-vino intre sine si lumea spiritului ce regleaza actiunile-miscari ale mecanismului-om;
- \"stai bine am venit să te luăm cu noi/ cu butucul salcia și seara\" - socotitorii cer si iau ceea ce li se cuvine; fiind un mecanism analitic, nu pot lua decat parti - butucul, salcia si seara - toate simboluri ale perspectivelor mortii (taiat, trist-plans, intunecat; vezi si simbolistica mortii din riturile romanesti); au taiat si au luat ceea ce li se cuvine, adica partea moarta, lasand sinelui partea vie - spiritul, cu manusi albe, umbrela si scara; aici, abia acum se vede sensul albului manusilor (sensul de decantare spirituala);
- umbra lasata de culoarea frunzei in infinit - este esenta vietii - sufletul - ce patrunde in eternitate.

Continui dupa o mica pauza (de gong). Oricum aicea se termina prima parte a poeziei.

Poem, nu poezie!

1. Privind in sine prin mucegaiul sclipitor al lacrimii... Mucegaiul sclipitor al lacrimii - este semnul uitarii, nepasarii in aceasta lacrima mucegaita; sclipitor - arata caracterul de esenta al lacrimii, de margaritar scufundat in noroi.

2. Sei azvârlite pe cai nadusiti... Calul este simbolul spiritului. Reamintesc spiritul ce poarta voinicul in basmele populare, intrupat in cal, mai rar in pisica, gâscan etc. Nadusiti caii sunt rapusi de maini nestiutoare - ar merge mâini nepasatoare. Caii sunt nadusiti pentru ca sunt truditi in rutina, cufundati in mâlul cotidianului, efemerului.

3. Final simplu, sec, concordant cu restul poemului, ca un punct pe i.

Concluzie: vazut, placut!

Ma bucur de slova bine aleasa si de o asemenea intalnire! Pentru inceput poemele sunt superbe - inca n-am terminat tot de citit din tot ce-ati postat, dar urmeaza!
Revin punctual, aici:
- interesanta fecioara asta morgana, orasul care seaca faptura de scanteia ei interioara (simbol specific sufletului);
- \"fără umbră, în spatele oglinzilor\" se refera la faptura profunda, de dincolo de reflectare, de suprafata (interioara - oglinda, exterioara - umbra); este vorba deci de fiinta lipsita de suprafata, nu (?); atunci, aceasta faptura, imi pare rau, dar nu se gaseste in \"realitatea [...] cu mănuși de hârtie\", nu are cum sa se gaseasca in suprafata; contradictie subtila, de corectat; stiu ce imi veti replica - sufletul se gaseste peste tot in realitatea \"minciunii eterne\" (recte Maya); aici exista replica, dar sper sa nu ajungem la discutii filozofice; sufletul ramane interior, profunzime, nu suprafata;
- in strofa 4 nu inteleg ce cauta agentul comunal; nu se leaga nici de restul versurilor din strofa; nu prea vad rolul acestui amestec confuziv de elemente in ansamblul poeziei; strofa asta sincer poate lipsi fara regrete, incurca mai mult decat descurca;
- final superb; poezia pe ansamblu imi place, dar finalul este ... indescriptibil de placut; spargatorii inraiti (ai realitatii, ai suprafetei etc.) nu mai traiesc din cioburi; da, stiu din ce traiesc, am citit in celalalte poezii.

Concluzie de final: imi pare bine de intalnirea cu poezia dumneavoastra, este un stil vechi readus in realitate, al vecinatatii transformate; parerea mea - sunteti un poet pe cinste, care merita citit cu atentie.

Cu apreciere,
PT

P.S.: Atentie la \"...fara miez\", caci nu prea are miez decat in prima strofa. In rest... rabdare, vin comentarii. Unele poezii nu au nevoie de comentariu - sunt frumoase, armonioase, placute. Iar despre omul-eroare - toti avem nevoie de el, de inocenta aceasta pe care nu o gasesti nici macar la \"gaste\". Eu personal subsciu pentru existenta lui, a acestui om.

Asta din diverse motive. Meningele, da - este fenomenal termenul ales, m-a destins pentru tot restul diminetii. Nu pe meninge se inscrie memoria, ci pe scoarta cerebrala; meningele este \"foaia de ceapa\", ca sa folosesc termeni consacrati, care inveleste, hraneste si protejeaza creierul. Ei, asta este, nu va faceti griji! (\"Nu mă pricep deloc la termeni medicali.\" - atunci nu-i folositi; termenii din restul poeziilor sunt arhisuficienti)
Comentariu pe text:
- ...decantarii cuvintelor tulburi - adica ora alegerii esentelor;
- ...la frunte cu nasturii ochilor, copil cu sunete lipsa - simbol al celui ce se inchide inafara (orb, mut) si se deschide inauntru, spre sine, esenta profunda;
- cioburi de vioara - cioburi de sensibilitate - pentru un copil cu sunete lipsa, cioburile de vioara sunt singurele modalitati de a pipai sunetul; deci - cautarea febrila (dardaie profetic) este a unei sensibilitati ascunse; insira lumea pe sarma - adica o descompune, pana la corzile ei profunde;
- oamenii vor ninge, vor pluti in cadere ca fulgii, se vor contopi cu pamantul - observam ca in apropierea acestor oameni copilul dardaie profetic; profetia este ca acesti oameni reci, care se decanteaza pe fundul paharului, contopindu-se cu malul-pamant, se vor pierde si nimeni nu le va simti lipsa, doar aceasta scorta care este \"copilul-pamant\", le va simti trecerea, le va pastra amintirea; evident \" pe meninge\" strica tot farmecul; merge \'scoarta\', sau \'ca o rana\', sau \'ascunsi in inima sa\'... ma rog, orice altceva;
- simbolul copilului surd-mut, pamant este extrem de interesant; de regula simbolul face referire la o fecioara, din cauza fertilitatii; aici termenul \'copil\' este unul neutru, referire probabil la un soi de esenta divina, inger probabil, asa cum se deduce din prima strofa.

Concluzie: final musai de schimbat; in rest frumos; de dezvoltat simbolul copilul-pamant.

Cu stima,
PT.

vezi rogu-te \"valuri ce unduieste\" din versurile 1-2; modifica-l cumva! Observatia este si mai sus, in comentariul precedent!
Cu respect,
PT

...n-ai mai postat nimic! Sper ca nu te-am necajit atat de tare incat ai devenit tematoare!
Astept sa vad ce-o mai fi, ce mai scrii! Ce vrei, am si eu dileme! :)

Cu prietenie,
PT.