lin

e bine că ai adăugat o fotografie ”prietenoasă” cuvintelor calde:)
devii familiară. cam ca ”foșnet de ierburi mirându-se vântului”

o zi perfectă să ai

aaa...mi-a luat vreo cateva minute (abia trezita din somn post-insomnie fiind) sa inteleg ce vrei sa spui cu fotografia...:))

multumesc de urare, am nevoie de o zi perfecta.
P.S.: in sopata, intreb:familiar=previzibil? :)
sau tot de la foto mi se trage?

un poem bland, te strecori in el pe varful degetelor, il citesti si ramai in suflet cu mireasma lemnului dulce amestecat cu pelin. frumos!
numai bine!

adriana,
ai reușit să împleteșt un poem adevărat și sincer din imagini deosebite și inedite care vin să completeze un întreg.
intrarea în poem e reușită și-mi place mult,precum fiecare vers din următoarele strofe l-ai gătit ca de sărbătoare nuanțând starea

\"așteptările au miros de lemn crud
gândul
își tremură umbra în ape

pe ascuns
mai înnod o scânteie
cât o sângerare de mierlă\"

da, o stea de suflet,angela

cu sinceritate,
teodor dume,

a se citi:
da, o stea de suflet, adriana
scuze, adriana. pentru botezul involuntar dau o cană cu vin fiert

teo dume,

linul tău mă duce cu gândul în odiseea lăuntrului unde penelopa își țese gândurile și acceptă cu seninătate \"surpările în lut\"
\"așteptările au miros de lemn crud
gândul
își tremură umbra în ape\"
seninătate acceptare și speranță o introversiune ca o doină
\"scânteia zeciuită apusului\" ne călăuzește spre universul tău
cu plăcerea lecturii
cn

foarte multa liniste in asteptarea asta
atat de multa ca

pe ascuns
mai înnod o scânteie
cât o sângerare de mierlă
zeciuită apusului

si totusi simt cum

așteptările au miros de lemn crud
gândul
își tremură umbra în ape


citesc si simt asta
ci prietenie daca am voie
angela

remarc, miros și visez. Cu stimă!

da, e liniste in asteptarea aceasta. la ce ar folosi impotrivirea? :)

va multumesc ca ati trecut - unul pe varfuri, altul inspirand, cineva aducand o stea, un gherghef, altcineva o ulcica de vin...

Ce iubesc eu la tine, in afara de totul, este ca ,desi tinde si poate fi cuprinsa in universal, poezia ta nu are nimic cosmopolit. Nici macar dincolo de ulucele subrede ale ocolului cu mierle.
Te vad in ie tesand stergare, Penelopa sa ramana in Itaca ei, nu te transfigura niciodata in ceea ce nu-i asternut adancului tau.
\"fosnet de ierburi mirandu-se vantului\"...

cat de fluid te strecori prin sangele campiei si cum te asculta vantul fara sa planga departarea de nori!...

sa nu obosesti niciodata de nealergare!
Abel

Lin prealin coborâre-n suspin, ridicare-n ecou - liniște.gf

am avut candva o ie...una adevarata. :)

va multumesc amandorura.

suveica prin sânge
o aud
așteptarea
și ea cu sânge de mierlă
foșnet de ierburi
mătăsuri
cu miros de lemn crud
le aud
în zeciuiala apusului
pe la tâmpla pământ
cât încă mai sunt
cât încă...

Postscriptum: simboluri multe; frumos.

Cu respect,
PT.

oricine e liber sa ia din versurile mele ceea ce i se potriveste. :)
multumesc, aici, si pentru celelalte comentarii (pe care abia astazi le-am vazut).