Jurnale

Poza bunicilor din perete, photoshop-ul lor, o amintire imposibilă (a se citi tăiat/decupat și lipit or overlayed exposure of photographic photo paper) și reflectarea noastră în ecranul TV-ului LCD

PTPetru Teodor

0

0

... m-am gândit. Ce se v-a întâmpla cu A dacă eu voi păți ceva? Cum va putea ea trece peste așa ceva? Cum vor trece T & D peste asta? Îmi pare rău pentru durerea ce-o voi putea potențial pricinui

PTPetru Teodor

0

0

...am pornit atât de entuziaști și am ajuns unde? Strigăm cu atâta energie, cu atâta sete încât însuși strigătul lasă urme ca o rană ce nu se mai vindecă. Nu știu să explic mai bine aceasta, nu

PTPetru Teodor

0

2

Care-i prima întrebare pe care un copil o pune cu trupul, cu mâinile, înainte chiar de a formula cuvintele? \"Ce?\" Care-i prima întrebare pe care un adult o pune după ce a conceput îndelung,

PTPetru Teodor

0

0

Stau și strecor vântul printre palmele de nisip. Facturile zac teanc pe birou. Câteva vase nespălate în chiuvetă. Geamul plin de gheață. Iar valurile lasă infim gramul lor de sare și de nisip în

PTPetru Teodor

0

0

mă vor părăsi lucrurile foile vor da muguri și din muguri vor ieși frunze cu margini zimțate peste care vor curge lumini nesfârșite și umbre binecuvântate până când vor îmbătrâni toate, atingând

PTPetru Teodor

0

4

Wild like a cherry-tree. Părul ei trecea în șuvițe. O sărutam cum adulmec florile cireșului printre frunzele late. Aș devora crengile cu flori cu tot, dacă ar fi buzele tale. Cerul era la vârful

PTPetru Teodor

0

0

În timp ce câinii dorm pe capacele de canal lovite de rugină, nerăbdare și alte eroziuni înflorite în muchiile și în fenestrele prin care răsuflă moale, pufos aerul duhorii, pe partea cealaltă a

PTPetru Teodor

0

0

„o, cât de tare lucește, lucește continuu flama focului, focului rău” Cu șiretul de la bocancul stâng desfăcut, pășeam prin viață sub rafalele celui fără de... Degeaba strigi la mine ca și cum ai

PTPetru Teodor

0

0

Uneori. Uneori feedback-ul nu este cea mai bună soluție. (Ți-)Aș povesti despre vină nuanțat. Dar pe de altă parte tu ești propria ta cameră de gardă. Propria ta vină. Propria ta moarte. Știu

PTPetru Teodor

0

2

Șterg cu dosul mâinii fereastra. Afară-i ceață și parcă mi-aș șterge fruntea. Este zi, noapte? Încerc să privesc, dar nu reușesc. Nu este nici zi, nici noapte, un soi de amurg circumferențial, la

PTPetru Teodor

0

4

Capul mi se desparte de trup, devine o moluscă ce se târâie în carcasa lui pe holuri, mânile își fac treaba și deasupra locului unde obișnuia tigva mea să șadă se așterne un înger. Zâmbesc și nu eu

PTPetru Teodor

0

0

Scriu la granița de după. Fără putință de-a te ascunde într-o carcasă, fără putință de tăgadă... Pielea ta e un blestem, neputințele tale sunt un blestem, moartea este înscrisă între dalele de

PTPetru Teodor

0

0

Hei, mi-aș dori cel mai mult să nu mai doresc, să fiu ceea ce trebuie să fiu, să fiu cuțitul Domnului și pâinea Domnului și foamea Domnului... Dar asta nu se poate! Și totuși totul se poate pe lumea

PTPetru Teodor

0

2

Trezirea de dimineață este una dintre cele mai grele încercări. Deși un miracol, lumina zilei (\"... sfânta lumină a zilei de mâine, Doamne\"), deschiderea ochilor și părăsirea oniricului este ea

PTPetru Teodor

0

0

contradicție fără urme bei din cupa în care se-adună fracture păsări cu aripi de sticlă oglinzi blur rădăcini mă strâng laolaltă nervi, carne, oase o plasă de sârmă degetele

PTPetru Teodor

0

0

adulmec aroma copilului meu și-l văd precum m-aș vedea în el se răstoarnă prin brațele mele o mână de cer, un gând de pârâu văzduhul ce țese de îl feresc ca de-o răpitoare albastră de

PTPetru Teodor

0

0

astăzi astâmpărându-mi setea cu pielea plină de muguri aș vrea să zbor amnezic pentru că în fiecare om este o margine ca un tăiș ce alunecă peste carnea fiecărui drum beau hidos, știrb,

PTPetru Teodor

0

0

prima negare alegerea o amintire'mpovărată de zăpadă pliată interior lumină într-un fir de nisip pentru a fi fumul poveștii trebuie să uiți că exiști apoi să uiți c-ai uitat fără să

PTPetru Teodor

0

0

un banner larg anunță un nou cartier de case de ceară / te rog, dansează cu mine, astă-seară / pe cimentul ud o sfoară șerpuiește sub vânt sunt trepte săpate la fiecare colț de

PTPetru Teodor

0

8

Gânduri simple (nu mai întindeți mințile voastre; dacă e de șipot, ascultați; dacă este scris, citiți). Stimul: dar poate minciuna e Maya, iar Dumnezeu o folosește să-și ascundă fața [...]; să

PTPetru Teodor

0

5

...e la fel ca în acea secundă de nebunie când mi-am dorit un lucru tâmpit, oarecare (ceva, nu contează, deținutul dorește orice, totul i se pare acolo), un lucru ce aparținea altcuiva din suflet;

PTPetru Teodor

0

3

Textul acesta nu spune nimic, chiar nimic. Nu are rost să-l citiți! Este doar un grup de gânduri, amestec obscur, nimic important. N-o să vă spună diferența, nimeni nu vi-o poate spune în mod

PTPetru Teodor

0

0

Am remarcat, nu numai aici, ci și-n alte schițe, texte, tablouri etc. - faptul că fiecare vede diferit. Într-adevăr cele create se rup de noi și prind propria viață. Fiecare privește din perspectiva

PTPetru Teodor

0

6

...uneori simt că suntem fețe ale aceluiași lucru. Nu Dumnezeu, cum se grăbesc mulți să zică (prea des folosim acest termen referitor la divinitate, deși nu-l putem concepe în întregime), nici

PTPetru Teodor

0

0

Ce se întâmplă cu tine? Au trecut câteva clipe prin tine și te-ai pierdut... Există cuvinte, gesturi, dar tu nu, stăteai golit și totul curgea prin tine ca printr-o albie. Este un moment important

PTPetru Teodor

0

0

O tautologie: ceea ce este aparent, este aparent. Presupune o digestie din partea manifestării în exprimarea sa și, prin aceasta, o transformare a naturii sale în cursul întrupării în cel ce o

PTPetru Teodor

0

0

Continuă să mă uimească primăvara. Această renaștere mă răscolește și mă bucură. Nu este reînviere, ci mai degrabă o nouă naștere. Frunzele, florile, iarba, păsările, animalele – toate se nasc pentru

PTPetru Teodor

0

0

Infinitul… Am crezut că voi scrie ultimele rânduri într-un jurnal, pe ultima filă, totul având un caracter iluzoriu de finalitate, renaștere, amestecate cu speranța continuității, a persistenței

PTPetru Teodor

0

1

Ca o încordare de ramuri, încheietura mâinii, atât de fragila pârghie a pânzei ce-ți poartă căldura ta înspre și dinspre oameni, gesticulă scurt. Gesturi inutile în preajma încleierii ei cu trupul

PTPetru Teodor

0

0

Ce lung timp de când amintirea unui stilou nu mi-a mai trecut printre degete. Ce subtilă eleganță are amintirea aceasta cu peniță și cerneală. Sângele gândului meu albastru, litere-vene ale ființei

PTPetru Teodor

0

0

Sunetul prelung electronic al unui telefon și nu vibrația unor limbi de metal, bombate între două cupe răsturnate pe post de cupolă de rezonanță a conflictului intim din neliniștea ondulantă în

PTPetru Teodor

0

3