lușcă

adulmec aroma copilului meu și-l văd precum m-aș vedea în el se răstoarnă prin brațele mele o mână de cer, un gând de pârâu văzduhul ce țese de îl feresc ca de-o răpitoare albastră de lumina și umbra jumătate fereastră de podul de stinghii dar el mă împinge blând și totu'i străin și nimic nu-mi priește din timpul acesta ce-l trage în clește în cele din urmă'mi zâmbește și-ncep să devin încet, încet auriu ca un vis dintr-o altă poveste îmi zâmbește dragul meu fiu, îmi zâmbește