de cealaltă parte

un banner larg anunță un nou cartier de case de ceară / te rog, dansează cu mine, astă-seară / pe cimentul ud o sfoară șerpuiește sub vânt sunt trepte săpate la fiecare colț de stradă hidrocarburi condensate adâncuri de sfoară, ciment, cărămizi ce se destramă trec degetele tocite peste cerul de sticlă și luciul trece prin mine / dansează cu mine astă-seară până la acordul de jazz și vioară / (fereastra rămâne închisă) hârtii îngălbenite un colț îndoit într-o carte într-un raft, într-o moarte și praful ce se depune pe casele neconstruite pe cărțile nedeschise nescrise pe buzele uscate, dar moi, neatinse / toate sunt ființe, mai bine zis totul trăiește prin tine, te sorb, cum sorb vasele sângele nimic nu rămâne din sine / neoanele-arată din ce în ce mai multe chemări coboară și urcă speranțe culori, nuanțe câteva umbre umblă la braț nesigure sub lumina difuză printre case, hoteluri, bordeluri printre cartoanele strânse precum zidul de ceară plouă o noapte amară ferestrele trec în ochi de meduză ca o lupă murdară o lumină albastră pătrunde printre-amintirile noastre ceasul bate-n perete un tap cauciucuri se simt scrâșnind pe umed-risipitul pietriș niște oase gemând sub carnea condensată prea strâmt ceva ce nu poți opri, un vis de umbre răsfrânt mărturia unor crime ce nu se întâmplă curând și dacă atunci când va trebui să privești adevărul în față o să fii orb - la ce bun infinitul atâtea oglinzi și case de ceară fuga aceasta de-a umple cu pleava'ți povară un câmp nesecerat de grâu cu secară nu mai pot nu mai pot viața este fără-o ordine-anume se varsă în tot