la camera de gardă (3)

Scriu la granița de după. Fără putință de-a te ascunde într-o carcasă, fără putință de tăgadă... Pielea ta e un blestem, neputințele tale sunt un blestem, moartea este înscrisă între dalele de piatră, acolo unde piatra moale amestecată cu pământul absorbe sângele și toate celălalte fluide. Carnea fragedă a pruncului, carnea pergamentoasă a bătrânilor, palmele tale ca un acoperiș. \"Doamne, fă o minune!\" Și Dumnezeu este un saltimbanc care înghite flăcări, smulge aplauze și zâmbete, A. se ridică din moarte, C. încă trăiește, S. o să moară, mai are câteva ore de trăit (iar acasă soția mă întreba \"Îl găsesc la spital, da, domnule doctor?\"; speranța asta ce nu vede replicile venite ca un cuțit, nu vede nimic, ci doar dorește confirmare - \"îl voi vedea la camera de gardă?\"; la naiba, fir\'ar să fie de suflet, cu minciunile tale și durerile tale nesfârșite). Dumnezeu mai bagă câțiva iepuri peltici, orbi, de hârtie fisurată în pălărie și scoate o șosetică cât două degete pentru boțul de carne și piele chircită, catifelată, neajutorată care scâncește între mâinile tale pline încă de sângele mamei. \"F.ck it, man, just smile!\" Strângi pământul între pumni și te zgârii pe piept, tragi de marginile sternului, găsești în cele din urmă fisura, dar dinlăuntru nimic nu mai iese, poate doar noapte ca un puroi, blestemul. Păsările s-au dus în alte ceruri, aici suntem sub cerul de țevi și pisici și ciment și plastic și plase de fire care vibrează dizarmonic, cerul nostru este podeaua altuia, de parcă am fi într-o bilă ce se învârte, nu-i de mirare că la un moment dat nu mai înțelegi încotro privești, cui te închini. Închipuie-ți o junglă îngrămădită în 48 mp, în care girafa pare un șarpe, leul este tărcat de sângele unei zebre care abia mai respiră, un babuin se strânge în jurul unui stâlp jumătate ciment, jumătate drugi împletiți cu sârme de fier, gazela strigă speriată privind spre fălcile clefăind ale unui ghepard care îi devorează metodic puiul, un hipopotam privindu-și picioarele și mâinile vineții ca înspre un ciob de viitor, hienele strigându\'și puterea ca pe o necesitate a firii, cu foamea lor mistuitoare sorbind din priviri hălcile de carne sfâșiate de pe un picior zdrobit, aproape spontan amputat. Secrețiile, urina revărsându-se, durerea ca un caiman ce îți caută în măruntaie, vulturii ce își înfig gherele în peretele prometeic al inimii și, peste toate, trecând nepăsător cu tălpile sale imense fărâmițând totul, un ecou în ecou, elefantul, adevăratul rege al îndepărtărilor abstracte. Și vărsăturile puturoase, pastile, o, nu, un bețiv! Clubul alcoolicilor anonimi consiliindu-se între ei, aici oricum se simt în largul lor și se revăd mai des decât oriunde. Fata de 20-21 de ani schimbă păreri despre pastilele ingerate și alte tratamente. Un drogat (etnobotanice, că heroina nu mai e la modă, deh) este revoltat și urlă la un bețiv acuzându-l ca se crede un bolnav închipuit. Igrasia umană urlându-și păcatele. Și peste toate Bach în surdină, alături Beatles - un monitor și trupul legumă al unui muribund masat de zor. Te strecori printre tărgi ca printre trunchiuri de copaci plutind pe un pârâu (apă-vie-apă-moartă). Un om paralizat pe jumătate, ce va avea noroc dacă va mai trăi până mâine, cu mâinile spastice, frisonând spasmodic din degetele de la mâna bolnavă, frigând ca un furnal, cu pupile dilatate privește dezmembrat pe jumătate moartea în față. Să te ferească sfântu\' să te oglindești în ochii lui, moartea cu râsul ei sardonic, strâmb te lovește peste față ca o halenă. (\"Nothing lives forever!\" \"Even the truth?\" \"Not even!\" \"What about trust and believe?\" \"What trust, yours, his...? Do you really trust in anything anymore? Really! Do you trust yourself?\" \"It\'s not about me...\" \"Is it?... Everything is about yourself! From the firt glance to life, it\'s all about you!\" \"Can you loose myself from this part of shadow or whatever?\" \"Yes, I can, but you cannot!\" \"The curse!\" \"YYeeesss, the currrssse!\") (the egg-man starts rolling) și eu stând în fața dulapului... „crezi că vei face față” „sunt de piatră, pot face față la orice” „ești praf și apă” and you smile și te ating în interiorul meu se face lumină te iau în pumni ca pe o apă sfântă și te arunc în fața pașilor mei binecuvântez totul cu fericirea de-a ști iubirea și îl sărut pe Dumnezeu pe gură și râd fericit totul se sfarmă praful pe la colțuri a început să curgă în valuri părul tău parfumul dau la o parte chipul ei trag bărbia cu un deget ridic cerul gurii și introduc lama cu lumini protezez ventilator linie atropină adrenalina și zâmbesc ea mă vede deja nu mai trăiesc sunt unealta ta unealta mâinilor tale timpul nu există nimic nu există doar arhivez dosarul se strânge ca o batista plină de lacrimi nu pot să cred sunt tristețea celui din urmă muritor trăiesc prin tine și asta tu nu înțelegi n-o să înțelegi vreodată viața are sfârșit vrei nu vrei dar în mine se află infinitul și în tine ai uitat doar nu te îngrijora vom păși împreună când nu voi mai fi și-ți voi zâmbi și-mi vei zâmbi și vom fi zâmbetul lor trăiește draga mea și iubește dragul tatii nimic nu are rost tu ești rostul tuturor lucrurilor crezi că mai are șanse nu dar oricum continuăm nu contează șansa ei ne privesc ei trebuie să trăiască ea prin ei este lângă ei suferă se varsă în ei mă sting Doamne primește-mă în palmele tale strânge-mă la pieptul tău sunt tot al tău să nu mă lași nu așa și unu și doi și trei și patru fetița plânge cred că are 8 ani și ceva oare merge la școala care-am zărit-o peste drum el este palid o trage la fereastră dar în spital nu sunt ferestre sunt în tine destule adrenalina fir-ar să fie fir-ar să fie Doamne nu mă lăsa nu o lăsa să se ducă așa fir-ar naibii de viață puturoasă dă-te la o parte lasă-mă pe mine putoare împuțită de suflet cât doare e întuneric și urlu în palme în șoaptă nimeni nu mă poate auzi sunt doar eu singur și ea este deja moartă trageți traseu asistolă urletul meu se lovește de pereți de gâtlej și fisuri în glet apar în ecou nimic nu se vede cerul de țevi și plastic cedează sunt tristețea unui medic ce nu mai poate face nimic nu zâmbesc câțiva glumesc parcă am fi la un proto-priveghi aprinde-ți o lumânare vă rog dacă vreți pentru ea pentru oricine pentru mine se poate da sigur doar să nu fie prea aproape de buteliile de oxigen și fața lui se strânge ca un cearșaf ud și în sfârșit adevărul durerea a murit tati da draga mea unde acolo aici nu desigur aici o vom ține o vom ascunde nimeni nu va ști și din când în când o vom scoate la lumină ca pe-o pasăre rară nu clipi fetițo ochii tăi sclipesc de diamante cu degetele pâlnie culeg electrocardiograma doar hârtii arse și pixul ce-și lasă dâra lui de sânge și neputință nowhere man please listen aici aveți cuvintele mele inutile sunt tristețea mea limita nimic nu mai vine dincolo de ziua de azi hârtia așteaptă goluri de ură și tăcerea tăcerea și trec mai departe o da sunt de piatră apă și praf sunt (rolling egg-man forever) oglinzi în oglinzi ochii mei tăiați lacrimă intens dar nimic nu iese din ei doar oglinzi dar culegi palma ei peste față de ce m-ai salvat nu doream să mai trăiesc șansa ta mai femeie de-a îndrepta greșeala te urăsc mă faci sa nu mai cred în Dumnezeu eu aproape urlu eu nu cred nu eu blinded man walking through the mirrors medicii nu au suflet nu știai sunt aseptici de aia trăiesc infinit nu mușcă nu urlă iar balele lor sunt sterile carnea lor e îmbâcsită de cloroformul din carnea aia din anul întâi pe care o disecau din ochi dacă îi înțepi curge eter iar când pășesc în urma lor rămân doar oglinzi nu te teme fetițo împunge-i cu degetul sunt doar niște păpuși care umblă în halatele lor albe de plastic din labirint în labirint trebuie doar să tragi de sfoară când ai nevoie de ei și uite hocus-pocus cunoști pe cineva care desigur hocus-pocus doar să nu tragi prea tare sfoara se rupe sunt până la urmă doar umbre și pe degete dacă îi strângi nimic nu rămâne (i waked up inside-out) pe stradă trec cupluri mai cad frunze peste frunze și zgomotul sec al pașilor mă face să tresar ca și cum sub picioarele lor pământul mai bate încă și unu și doi și trei nu-l lăsați lamă sondă linie atropină-adrenalină let’s rock’n’roll baby nimic nu-i ușor când trăiești printre umbre (sare și piper întârzii draga mea nu mă aștepta oglinzi doar oglinzi dar vin) (va urma)