Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Statuia lui Unu

(desperechere)

2 min lectură·
Mediu
suflet, suflet vinovat
întinde-te în mine ca-ntr-un pat
din neputință potrivește-ți perna
cu poezia fă-ți un nume, ca atena
pe vremea-n care nu era cetate
era doar suflete desperecheate
în fiecare piatră fiecare univers
când încă nu pășea ca mortul – fără mers
arzând cu lumânări un aer prea curat
când zeus era zeus nu simplu împărat
și când olimp era un munte, dar nu munte
lauri împodobind desperecheata frunte
a unui drept cilindru cu găuri de lumină
prin care să coboare supremul din mașină
bolnav rupând în mine o pernă-n neputință
un pat pe care mortul devine neființă
al cărui suflet veșnic și veșnic vinovat
rămâne-n sine însuși poet desperecheat
un nume ca atena cu trup, dar nu cetate
cu frunte, nu cu turnuri, cu membre și cu spate
cărând din sine însuși în sine însuși piatra
pe care doarme ea moartea desperecheata
cu limba acordată la cântecul din păsări
cu mersul rupt din zborul ciudatelor nepăsări
fixând sub ochiii ei grilaje la fereastră
iar gura fiind o poartă spre ne-atena noastră
în patul rupt din suflet pe perna potrivită
de tine fiindu-ți silă pe tine te vomită
expectorează-ți lumea expectorează-ți forma
în formele cuprinse expectorează-ți norma
fă din păcat principiu din vină fă substanță
din tine fă mâner de aur la o clanță
o clanță într-o ușă-ntr-un perete-ntr-o cetate
cu frunte nu cu turn cu membre și cu spate
care strivit de toate se-ntinde mort pe pat
așază-ți și o pernă poet desperecheat
așază-ți și un vis așază-ți și un cântec
descrie cum olimpul te macină în pântec
cum zeus printre mațe te roade ca o foame
cuvintele-s nectar și paginile poame
cum fiecare vers e singur într-o lume
poet desperecheat atenă fără nume
cu străzi pe care cânți în barbă ca nebunul
că îngerii sunt doi în trupul lor de unu…
0114.841
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
304
Citire
2 min
Versuri
44
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “Statuia lui Unu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/65621/statuia-lui-unu

Comentarii (11)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Wwqa
bun venit! o poezie frumoasă, zic eu, o steluță virtuală îi atașez de mânerul de aur... ochii și nu \"ochiii\"!
numai bine!
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
Comentatorului meu nr. 1

Multunmesc, Ioane, pentru urare și pentru comentare.
Cât despre „ochiii”, aș putea să bravez și să spun că era vorba despre Ochiul 3 sau altceva. În realitate, un deget întârziat pe o tastă. Oricum, sunt liniștit: cu un „ochi” vigilent ca al tău, „aurul” va ieși mult mai pur de sub „flacără”.

Numai bine și la re-citire.
0
Wwqa
chiar mă gândisem inițial dacă nu cumva \"ochiii\" e un cuvânt intenționat folosit... textul, în esoterismul lui, l-ar fi suportat... din păcate \"ochiul\" meu nu e prea vigilent (la propriu:)) dar simte fierbințeala \"transmutării\"... la re-citire!
0
@claudiu-tosaCTClaudiu Tosa
Cand am vazut titlul \"Statuia lui Unu\", mi-am zis \"uite pe cineva care-mi ridica statuie\" :))
Am glumit desigur :)
Imi place stilul tau, esti curajos si m-ai facut curios.Ar fi cateva aspecte din text care nu m-au incantat in ideea ca rup din ritm si rima cade contratimp, dar deocamdata nu-ti spun nimic, chiar ma intreb cum va arata urmatorul tau text pentru ca am senzatia ca nu e prima oara cand scrii.

In rest a fost o placere.

Bine ai venit pe site si-ti mai asteptam si alte creatii!

clau:)
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
„Frumoasa statuie, frumosul piedestal,virtuțile-s pe jos și viciul e pe cal.”
Altminteri, îmi place ironia ta uneori fină, alteori ca umorul meu.
Lăsând gluma(!) la o parte(?), din ceea ce ai publicat pe site (atât că mă duce pe mine activitatea fizico-neuronală), nu cred că ești genul care să nu fie capabil să-și ridice singur statuie (păcat că unele-s de ceară). Motive ar fi câteva:
primo: parcele au fost (destul) de generoase cu tine
secundo: „nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc” nu-mi plac bărbații (negătiți!)
terțo: e vorba de Unu și, e drept, îmi zise „ăl de mă cunună” că am intrat doi și am ieșit unu, da\' cu nevastă-mea.

Îți mulțumesc de urare și de participare și „ne mai vedem noi!”
0
@claudiu-tosaCTClaudiu Tosa
Vasile, eu am facut o gluma fiind vorba de statuie, nu o lua la propriu, stai linistit.Te-am comentat pentru ca-mi place cum scrii, ai un stil deosebit si promitator - in umila mea viziunea de comentator la subsolul acestui text.
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
Ce am scris aici,
1: am scris înainte de a trece pe la pagina ta
2: am încercat (pe cuvânt) să glumesc
3: ca să vezi că nu glumesc, dacă timpul și valoarea o va cere, voi „subscrie” cu dragă inimă la a se înălța statuie oricui o merită (chit că vin noaptea și o zgârâi cu cuiul, sic!).
Principial, nici nu mai simțeam nevoia de a îți răspunde la cele de mai sus, dar am vrut să vezi că pot sta „mai la subsol” ca tine.

cu deplină considerațiune,
V. Munteanu
0
Distincție acordată
Wwqa
la urarea mea de bun venit adăugasem steluța aceea virtuală momentului respectiv... câteodată imaginalul devine chiar realitate deși, de multe ori, e una transcendentă!
numai bine!
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
Dragă Ioane,

am observat într-un târziu aprecierea ta. S-a terminat „școala”, nu mai ies „în față” la serbare, dar, așa sunt eu, paradoxal, cu atât mai tare mă bucură faptul că „nu sunt uitat” și că „m-ai chemat de-acasă pentru coroniță”.
Atins la coarda moralității de „aposteriorismul ravelian”,
0
@anni-lorei-mainkaAMAnni- Lorei Mainka
m-am intors in timp , te-am rasfoit
in sufletul lui UNU ti-ai infasurat trepidatiile singuratatilor de ieri si de miine - un poem reusit si azi continui intr-o tinuta demna ---- ma bucur ca nu ai plecat si tu de pe agonia
0
@petru-teodorPTPetru Teodor
Scurte observatii tardive (2008):
- erau doar suflete desperecheate;
- pe care doarme moartea desperecheata moarte;
- ochiii (? desi sesizata, greseala este necorectata).

In rest, in fata noilor poezii tac si ascult.
0