Poezie
Concert pentru pian și ploaie
1 min lectură·
Mediu
călăresc un pian albastru cu coadă
până la patru-i lipsesc: un picior
o coamă și-o pânză
până la tine-i lipsește lipsitul
dincolo de tine-i lipsește o vâslă
cu o singură vâslă călăresc pianul albastru
și vâslind se învârte pianul în cerc -
în mine însumi:
ca un cruciat fără cruce pe piept
ca un cruciat cu inima despletită
nu sta în aer ai să obosești:
nu mai există uscatul hai cu mine
pe calul cu pânze
între corzi placă de sunet clape și ciocănele
ți-am păstrat loc la mine pe buze
nu vibra aerul atunci când te oprești
așază-te pe buze ca un sărut în somn
și ascultă
câți îngeri sunt în cer cu atâtea viori ploaia cântă -
nu vibra aerul: strângeți aripile mut ca o pasăre mută
și când adormi visează că te-nalți
să-mi cazi din cerul tău pe piept
cu aripi desfăcute -
s-acoperi inima născută fără cruce
cu aripile sfinte cu aripile mute
073.938
0

Poezia mi-a placut pana la ultimile doua versuri, care dupa-mi umila parere nu isi au rostul. E cu totul altceva acolo, apare deja conceptul de \"inger\"... apropos, daca vrei te pot indruma spre INGER fan club de pe site. Sunt o gramada de fani, ingeri de toate culorile, in toate combinatiile de metafore, orice. Un iarmaroc de ingeri si primaveri. De aceasta iti spuneam ca imi displac total ultimile doua strofe. Si inca un lucrul, cred ca versul \"in mine insumi\" rupe din cursivitatea poeziei, poate daca ii gasesti alta forma, dar strica mult, pentru ca te opreste prea brusc in mijlocul strofei. In rest, de bine, la alte texte, mai multe si bune. Cu respect, Martin