Petru Teodor

* de fapt lumina a si plecat[...];
* ea, talpa stanga (trup, carne sau cum vreti sa-i ziceti) , are la gat cheia casei; casa este faptura, cea construita de fiecare zi; cheia ei este[...].

\'ana (a se citi invers)\' (si ziceai ca eu glumesc!)
* este clar ca aceasta Ana (binevoitoarea, daruitoarea, milostiva - cum ii zice simbolul din nume) nu este o faptura obisnuita, ci o supra-faptura (a se citi spirit, sau suflet, Hannah; a se reciti si alte simboluri lirice mai vechi), o entitate decantata de cele lumesti, care trece podul dincolo; dincolo de suprafata, dincolo de ce vreti voi (a se citi cer, trup, plictisul de zi cu zi, eresuri, viata etc.); prin aceasta transcendere, Ana (a se citi invers, pentru ca a trecut de coaja oglinzii) devine parte a lumii de dincolo - \"merge pe pod /când ajunge la capăt șterge podul cu o radieră /pășește mai departe /pe marginea subțire a unei rigle /întinde mâinile /acestea depășesc marginile universului /și hienele urlă\"; ei, dar de ce urla hienele?; asta-i \'semnalul de alarma\' /al ingamfatului, uratului /ca a pierdut fara sa stie /pe ana ce-o avea... sotie; de ce gesturile copilaresti ale Anei - trecand dincolo, recapata inocenta pierduta, inocenta ludica a spiritelor;
* mai departe pasim si noi printre zamabete;
* talpa este simbolul stabilitatii (sens pozitiv spre dreapta), chiar al stagnarii (sens negativ spre stanga); dualitatea resimtind-o stringent, talpa dreapta se desface precum emisferele creierului de talpa stanga; surprinsa de aceasta desprindere de sine, talpa stanga ramane si lasa un gol de intoarcere pentru cea/cel care a trecut podul; \"pe acolo pleacă lumina /cu bagajele ei cu tot / zice \";
* de fapt lumina si plecat, dar nu pe de-a\'ntregul (sufletul nu se ridica, ci creste - pentru ca radacina lui se afla in noi - iar el fara noi nu ar mai fi - sens doar in noi prinde - chiar daca este samanta de spirit; a se revedea simbolul radacinii); aici cel care a plecat este spiritul; cel care a ramas, sufletul, este doar ramasita din primul;
* \"și trage fermoarul la iglu\" - poate lipsi
* ea, talpa stanga, are la gat cheia casei; casa este trupul, faptura, cea construita de fiecare zi; cheia ei este... ati ghicit, sufletul; mai departe cititi fiecare.

Acelasi,
PT.
* ea, talpa stanga (trup, carne sau cum vreti sa-i ziceti) , are la

\"nu vreau să te iubesc fără umbră/ [...]chipul tău[...]/ în ochii mei\"

|*este un joc de neiubire catre efemerul din sine; iar raspunsul:

\"accept că / totul vine din piept / chiar și metroul
de la o vreme nu mai închid ușile / le iau și le pun stivă\"

|* vorbeste despre un gol, un tacam in plus pe masa, usi deschise in asteptarea cuiva care trece; aceasta parte mi-a placut indeosebi.

***
am ras
Doamne
si am plans
va trece
iubirea
prin vene
de sfoara
un tren
asta-seara
prin sufletul

***
Cu respect,
PT.

P.S.: Dali, Dali...
P.P.S.: imi placu si initiativa cu usile\'n stiva; pai, da, sa-ti ajunga - pentru altadata! ;)

...da dom\'le, aici este Dali!

Cu respect,
PT.

P.S.: Revin. Mai tarziu!

mai sa fie, mai sa fie
nu-ti permit ca \"sa ma apar\"
dirijeaza doar din suflet
fara dirijori otreapa

***
Bine ai revenit! dar stiu ca ai stat ceva, nu gluma!

Cu respect
si zambet,
PT.

Poate nu stii
A ce te doare
cand musti
din umbra fara soare

este o moarte
printre vise
iubirea ta
de rani deschise

;)

Acelasi,
PT.

și văd
iubirea mă poartă pe brațe
cu genunchii îndoiți
sunt greu
ca orice iubire

*
Bine ati revenit!
Va asteptam de mult
sa va ascult.

Cu respect,
PT.

Tu
mă pictai
Eu
te pictam
Tu
erai grai
Eu
zid închis

Vino din mine
către zbor
Pe uși de rai
și scări fuior

Umbrit sunt
Doamne
de un vis
și fisurat
de nedescris


;)

Fur mereu diacriticele de la altii. Ce sa fac? Asa fur si imagini. Nu departe de aici, le pun in suflet.

Acelasi,
PT.

...acest suflet. Tablou-portret. Aici meriti multe stele. Ca sa fie mai simplu, primesti cerul. Fereastra trup, viata, zbatere, lupta... Lumina, culoarea, umbra, ruptura... In ea (fotografia, fata) simt ceea ce este faptura in fata lumii!

Un
mis
t
e
r

M...

Cu respect,
PT.

...ci doar parti din ea. Fiecare simte ce crede! Compozitie desigur, lumina si umbre. Personal as fi simtit mai bine ansamblul de nu vedeam cuvintele scrise pe poza. Este o secunda poate din iubire, dar atat.

Revin cu placere. Aici creste poezia. Soptesc si eu doua cuvinte. Nu viata-mi este mie draga, ci tipatul ei. Primul tipat.
Atunci mai bine tip si eu. In amintire.
Dumnezeu nu tipa, nici nu sopteste. Doar omul.

Cu respect,
PT.

\"soarele unui vis
foșnetul
aromele țărmului
în nimicul acesta\"

Aș lăsa o tăcere în umbra vântului învelită-n muselină. Pentru vioara ce cântă. Cântă… fără muguri în studiul marin al sufletului care-i căzut de prea plin.
…e prisos să zic – orice nimic duce cu el totul spre moarte zyxând.

Nu te poti vindeca de urcusuri, dar nici de coborari. De moare o data trupul, sufletul moare de o mie de ori. Ce ramane din aceasta pasare phoenix, ce este al meu?
\"un aer vehiculat fiecare secundă de păsări\"...
\"durerea de a nu fi pictat niciodata un fluture\"...
Doar ce ai trait ramane. Din cauza asta \"intru de fiecare dată într-o nouă capcană\". Asta seara moartea ma doare. Dar \"nu caut iarbă de leac\". Sa doara, sa simt viata plapanda cum se hraneste din ea.

Personal - poezia aceasta canta si-mi place.

Cu prietenie,
PT.

obsesia asta pentru gutui prinde forme interesante.
Frumos haiku.

Cu respect,
PT.

Celalalt - ingerul, jumatatea ta divina, cel care iti obladuieste inaltarea sufletului, spiritul, daca vrei. Sau celalalt - lumea, strainul, moartea. Alege tu o varianta. Cuplu eu-tu, eu-celalalt este un cuplu simbolic. Nu confund autorul. Revezi oblivion (comentariul). Titlul \'Noi\' releva o armonie in acest cuplu. Dragostea nu-i numai trup, ci si o forma de implinire mai inalta a unei fiinte.

Acelasi,
PT.

Se pare ca ai ales pana la urma \'viața cu tine de mînă\', alaturi de acest coloseum, alaturi de. Mi-a furat sufletul si \'mă arunc în irișii tăi /cu ricoșare în inimă\' (later), dar si jocul acesta de cuvinte imi placu. Dragoste - arta moderna ce aduna si taina si lupta deopotriva - dragostea asta vi-o doresc. Celalalt nu il devii decat cand ai uitat de tine.

Cu prietenie,
PT.

...nu blajină, ci doar trecerea aceata\'a ei în necuvinte este ceea ce o rupe și o doare, păr lung ca o mare, de mâini de copil împletită - visele, ura, pietrele sunt doar drumuri, Angela. Nimic nu rămâne din el, acest vis, chiar dacă doare, totul curge - printre degete șuvitele de păr, prin inima ta sângele pârâu, totul trece, te transformă, te ia și lasă doar tăcerea din trecerea ta.

Cu prietenie,
PT.

P.S.: Cum vad si cum simt... De ce galice necuvintele? Sunt o cerneala amara? In intregime poezia iti apartine si imi place.

\"comparațiile se înghesuie în mine
sânge în inima tânără

împrăștiate zilele
adună degetele uitate-n cuvinte
poți să îmi lași doar tăcerea sau
o poți lua

trecerea e închisă
trecerea
mă transformă în valuri

voi curge printre pietre
voi lăsa
ura să se distrugă

doar mâini de copil
îmi vor împleti visele drumuri
și un păr lung ca o mare

aripi de necuvinte în trup
se opresc

do
a
re\"

Iar aici este vorba despre această depărtare (din furtuna electromagnetică, din conducta de metal, din pagina ce o citești) - absență a comunicării.

Da, Angela, dar aici este vorba despre \'conducta de sârmă\' și ce răpește aceasta din făptură atunci când voluntar ființa se subjugă unei iluzii. Discuția este o armonizare care survine între două părți - prin gesturi, cuvinte, gânduri, trăiri exprimate, fiecare se varsă în celălalt, se naște în celălalt (percepția celuilalt este o palpare indirectă a ceea ce vine dinspre el spre noi, prin comunicare; orice gest, gând, cuvânt sau refuzul către acestea reprezintă comunicare; comunicându-se – celălalt este conceptualizat în noi). Discuția este o vibrație la aceeași frecvență între două făpturi vii. Ori depărtarea nu naște armonie, ci amputează una dintre ființe, vărsând iluzia-avorton în celălalt. Iar aici este vorba despre această depărtare (din furtuna electromagnetică, din conducta de metal, din pagina ce o citești) - toate refuzuri conștiente sau nu ale comunicării. Comunicarea paraverbală este ceea ce se simte pe lângă cuvinte - tonul vocii, tăcerile, etc. Dar depărtarea rămâne în convorbirea prin conducta imaginară de sârmă și în acestea.

\'plâng sacadat\' căci văd \'o fetiță dincolo de gard\', \'acolo între ceruri\', care \'la /cădere își zgârie picioarele\'. \'dar viața merge înainte /viața se încolăcește în jurul meu și mă /taie la buric /
pe afară oameni își croiesc visele petici\'. \'trece tăcerea [...] acoperă /nu tristeți/ nu ploi de noiembrie /doar / [...]doi ochi mari luminați de opt începuturi de an\'

Si acele se transforma in fulgi. Vechiul, uratul, varsta si frigul - tes panza vietii, sufocantele covoare-ale vietii, in care memoria se destrama in cantitativ (bloguri, blocuri, stocuri). Esenta, frumusetea, placerea de-a trai se pierde in nimicul de zi cu zi, in vietile lor peticite, aici intre ceruri, in vecinatatea fiintei.

Doar o privire... Imi place simplitatea poeziei. Aud.

Cu prietenie,
PT.