autopsie în viu

silvia,
titlul e plăcut și interesant dar mă surprinde tăria cu care tai în cuvântul din tine
am pătruns în gândul tău și ți-am furat câteva firimituri

\"Mă întreb de multe ori
ce este cu adevărat al meu \"

iată răspunsul

\"bucata de țesătură în care am să păstrez și după moarte
durerea de a nu fi pictat niciodată un fluture\"

mulțumesc, silvia, pentru firimiturile luate de mine în această seară

cu sinceritate,
teodor dume,

Daaaaaaaaaaa...
\"nu mai sunt blândă ușoară și înțeleaptă ca fata popii
intru de fiecare dată într-o nouă capcană
nu caut iarbă de leac\"


Ai stapanire in vers, simti dincolo...
Mie mi-a placut
Valeriu

Silvie,
nu mai sunt blândă ușoară și înțeleaptă ca fata popii
intru de fiecare dată într-o nouă capcană
nu caut iarbă de leac

dar ma voi invata sa pictez fluturi si atunci inima tine-te!
cu drag
angela

Teodor, \"bucata de țesătură în care am să păstrez și după moarte
durerea de a nu fi pictat niciodată un fluture\" acest versuri sunt o formă de conștientizare că în ultima clipă fiiecare om pleacă cu regretul că nu a făcut în viața asta încă ceva, încă ceva... o persoană dragă mie este pe patul de moarte și îmi spune... silvia, trăiește frumos, bucură-te de cer, de oameni, de aer... este ușor să-l înțeleg, mai greu este să-i urmez sfatul...
multumesc

Valeriu, de ce am spus \"fata popii\" - fac o comparație cu acuratețea sufletească, cu purul, cu adevărul, cu pioșenia, când eu realizez că nu sunt nici prea curată spiritual, nici cuminte, nici pură, poate nici adevărată...
multumesc

Angela, învață să pictezi tot ce vrea inima ta, ca să nu cunoști regretul sfărșitului, învață să-ți direcționezi urcușurile spre un deal după care se ascunde soarele, iubește-ți umbra și aura...
multumesc

drag de voi, silvia

Un poem matur, petrecut printr-o intrebare dificila!

\"Mă întreb de multe ori
ce este cu adevărat al meu \"

Raspunsurile sunt ca niste taieturi de brici care detaseaza putinatatea avutululi nostru intim, sirul lucrurilor marunte care ne mangaie, pe care le pretuim!

\"un aer vehiculat fiecare secundă de păsări
care spintecă amurgul cu aripile pe dos
*
un aparat de fotografiat movilițele
în care îi voi păstra cândva pe mama pe tata
lucrurile lor
*
bucata de țesătură în care am să păstrez și după moarte
durerea de a nu fi pictat niciodată un fluture \"


Finalul nuanteaza viata, razvratirea, acea putinta de a cauta alceva chiar daca
de fiecare data ne pandeste esecul.... acele capcane in care calcam vietuindu-ne!

\"nu mai sunt blândă ușoară și înțeleaptă ....
intru de fiecare dată într-o nouă capcană
nu caut iarbă de leac\"

Nu te poti vindeca de urcusuri, dar nici de coborari. De moare o data trupul, sufletul moare de o mie de ori. Ce ramane din aceasta pasare phoenix, ce este al meu?
\"un aer vehiculat fiecare secundă de păsări\"...
\"durerea de a nu fi pictat niciodata un fluture\"...
Doar ce ai trait ramane. Din cauza asta \"intru de fiecare dată într-o nouă capcană\". Asta seara moartea ma doare. Dar \"nu caut iarbă de leac\". Sa doara, sa simt viata plapanda cum se hraneste din ea.

Personal - poezia aceasta canta si-mi place.

Cu prietenie,
PT.

Ca formă,puteai să-l pui pe \"despre\" în continuarea versului,
dar tu l-ai singularizat lăsîndu-l suspendat să-l întregească cititorul.
Prin asta ai spus mai mult decît ai vrut să spui.
Ai suflet de poet.Felicitări.
Ioan

3D, Petru, Ioan, vă multumesc pentru comentarii. Răspunsul meu a întârziat, în sfârșit am fost și eu în concediu. AcumA CRED CÃ REVIN, cu seria mea de regrete și răzvrătiri
cu drag, silvia

Talent fara discutie si stiinta latenta a versului. Felicitari. Mi-a placut