da Ioana deosebit de ceea ce era la celelalte cut-uri
e o poartă?
e un gol?
o curte pustie?
poate o curte plină?
e o stradă căreia nu-i vezi capătul?
e o frunză
e orice sau nu-i deloc pentru fiecare altminteri și felurit
Ionela
http://www.youtube.com/watch?v=ujnH4yNqL8E
da
da\' poate fi desenată
auzită
...
...
.......
ici nu mai e nimic de adaugat, pentru ca nu mai vorbim de (doar) foto ca in alte cut-uri ale lui alice, ci de compozitie. si da - aici este visual poetry! avem mesaj, aranjament/suprapunere text/imagine. oricum, fotografia este geniala; apoi ce a simtit alice sa adauge ca o (re)definire.
sa nu ne epuizam (pseudo)poetic aici, nu mai e cazul. aici doar sensurile fiecaruia au valoare. doar inauntru. prinse in carligele de pe sarma, intre alb/negru, umbra/diluare si in indoiala interogativa.
bravo, alice!
cred ca este un vizual de recomandat si sper ca la acest aparent inconsistent comentariu se va tine cont ca e vorba de un \"vizual\" si, implicit, de alt tip de receptare al compozitiei, desigur.
Mie îmi place zidul, ce spune el ajutat de desenele umbrelor, o pasere peste o mare înspumată asta-i iubirea, așteptarea unei corăbii cu pânze albe asta-i iubirea. gf
că se puse problema valorii sensurilor fiecăruia
cred că îmi doream să văd raportarile/ asocierile voastre la motivul de sus
așa cum eu asociez muzica de exemplu cu o șosea sau cu o scară voiam să
văd asocierile voastre, intime, la ideea de iubire
ca posesiune profund personală(nu știu , ca aromă de plăcintă cu mere, taifun, poștaș ,cărămidă, orice)
aș fi vrut să încerc să le prind pe toate live
și încă în viața asta , dacă se poate
...ci doar parti din ea. Fiecare simte ce crede! Compozitie desigur, lumina si umbre. Personal as fi simtit mai bine ansamblul de nu vedeam cuvintele scrise pe poza. Este o secunda poate din iubire, dar atat.
o iubire neîmpărtășită:
noaptea căutărilor fără răspuns
zidul imposibilitații de a pătrunde în universul celuilalt
locul unde se pun suferințele la uscat
poarta spre care se lansează eforturi de comuniune nefinalizate
cu onorabilele voastre căpățâni sincer n-am ce face cu ceea ce emană ele, probabil că da
să nu mă înțelegi greșit chestia aia cum că nu-mi mai place de voi în mod normal trebuia să mă irite, poate că intențiile mele n-au fost vizibil percepute dar scopul Cut-urilor nu era să colecteze comentarii
nici feedback tehnic
iar pentru acesta ultim cu atât mai mult
am precizat ceva mai sus ce anume așteptam
asocieri
asocierile voastre
De când mă știu tot trag la poartă
fără să fiu un atacant la Steaua sau Dinamo
trag destul de bine si mingile mele se apropie amenintator de transversala
sau nimeresc vinclul și mi se servesc înapoi.
cu timpul am inteles ca nu pot nimeri poarta încercând să dau cel mai spectaculos gol din istoria fotbalului.
poarta e un zid. e zidul.
așa cum dragostea e trasul la poartă.
două porți ale sărutului puse una în fața alteia
la o lungime de câteva șoapte
îndeajuns de aproape încât să nu mai treacă nimeni prin ele
Privesti prin poarta sufletului si nu te ragasesti. De ce nu te regasesti cand ar trebui sa o faci? De ce ramane doar umbra? Dragostea nu are umbra, nici nu e vargata. Nicidecum. Dragoastea nu are goluri, nici plinuri. Nu are refractie, doar reflexie. E ceva ce se simte, ce curge dezinvolt. Nu se intreaba. Nu se cauta, se gaseste firesc, se imbratiseaza. Nu se impune, deci nu are reguli. Exoterica. Si-atat.
îl pui la zvântat în cârlige
rămâne doar o minge
o șutezi spre marea poartă
B
A
R
Ã
!
mai va până când vom izbi fruntea goliatului
până atunci femeie...
e dragoste.