Petru Teodor

Gânduri simple (nu mai întindeți mințile voastre; dacă e de șipot, ascultați; dacă este scris, citiți). Stimul: dar poate minciuna e Maya, iar Dumnezeu o folosește să-și ascundă fața [...]; să

(stânga) adresa de mail (respinge emailul) ea răspunde tuturor rugăciunilor cu aceiași fervoare cu care aruncă merele viermănoase-n căldare și-un cariu suflu sistolic în aripa

aș vrea apă doar apă rece zicea, scuturându-și o gleznă ca și cum abia ar fi intrat hainele ceea ce vezi, ceea ce simți mizerie, picioare cu oase pline de sânge ca de-un noroi dintr-o apă

...e la fel ca în acea secundă de nebunie când mi-am dorit un lucru tâmpit, oarecare (ceva, nu contează, deținutul dorește orice, totul i se pare acolo), un lucru ce aparținea altcuiva din suflet;

Textul acesta nu spune nimic, chiar nimic. Nu are rost să-l citiți! Este doar un grup de gânduri, amestec obscur, nimic important. N-o să vă spună diferența, nimeni nu vi-o poate spune în mod

Am remarcat, nu numai aici, ci și-n alte schițe, texte, tablouri etc. - faptul că fiecare vede diferit. Într-adevăr cele create se rup de noi și prind propria viață. Fiecare privește din perspectiva

la marginea privirii te-așteaptă dincolo hainele într-un sac de plastic mi-e greu să te scap nu pot să-ți spun că va fi bine nici eu nu știu ce se va alege de tine ce-ai vrea să-ți spun

am ridicat pereții cu fibre de sticlă prea apoape de marginea tuturor lucrurilor nu ne-a mai rămas decăt să zicem ce-ar fi dacă ai fi tu dacă tu dacă degetele de sticlă trec prin ochii de

omizi se învârt spatele lor pe covor gol întoarce ce ai început fără să cunoști tu vrei paharul de cafea stă cu porțelanul neatins buzele tale moi, calde se rup din îmbrățișarea lor ce

un cer curbat către colțuri de zbor încât te apleci când intri în tindă tălpile bat încordate de dans pământul sună înfundat ca o podea oase golite de măduvă degetele se frâng iar din ele

ce salvăm și cât suflet se sfarmă când încercăm totul ca pe o haină descheiată ce-am vrea să încapă cerul deșirat și murdar creștem o viață întreagă în sufletul lui dar el trage

...uneori simt că suntem fețe ale aceluiași lucru. Nu Dumnezeu, cum se grăbesc mulți să zică (prea des folosim acest termen referitor la divinitate, deși nu-l putem concepe în întregime), nici

frezii în pahare de sticlă în vânt nu aș putea zice de când plouă și-i vânt niște păsări în dungă cântă curând îngropate de vise secunde smulgând văzduhul ce crește n-am

Ce se întâmplă cu tine? Au trecut câteva clipe prin tine și te-ai pierdut... Există cuvinte, gesturi, dar tu nu, stăteai golit și totul curgea prin tine ca printr-o albie. Este un moment important

am trecut pe lângă tine cu haina strânsă pe trup te-am privit fără să te gust ca pe un panou publicitar prin petecele tale am văzut frigul şi mizeria singurătatea așteptarea morții

cad umbră din mâna ruptă creangă scuturată de zbor picături de cerneală pe pânză fărâm fulgi în văzduhul de gheață din îngeri fără speranță delicat el începe să bată de acolo de

O tautologie: ceea ce este aparent, este aparent. Presupune o digestie din partea manifestării în exprimarea sa și, prin aceasta, o transformare a naturii sale în cursul întrupării în cel ce o

Continuă să mă uimească primăvara. Această renaștere mă răscolește și mă bucură. Nu este reînviere, ci mai degrabă o nouă naștere. Frunzele, florile, iarba, păsările, animalele – toate se nasc pentru

Infinitul… Am crezut că voi scrie ultimele rânduri într-un jurnal, pe ultima filă, totul având un caracter iluzoriu de finalitate, renaștere, amestecate cu speranța continuității, a persistenței

Ca o încordare de ramuri, încheietura mâinii, atât de fragila pârghie a pânzei ce-ți poartă căldura ta înspre și dinspre oameni, gesticulă scurt. Gesturi inutile în preajma încleierii ei cu trupul

Ce lung timp de când amintirea unui stilou nu mi-a mai trecut printre degete. Ce subtilă eleganță are amintirea aceasta cu peniță și cerneală. Sângele gândului meu albastru, litere-vene ale ființei

Sunetul prelung electronic al unui telefon și nu vibrația unor limbi de metal, bombate între două cupe răsturnate pe post de cupolă de rezonanță a conflictului intim din neliniștea ondulantă în