Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@petru-teodorPT
Petru Teodor
@petru-teodor
Poezie

papercuts (3)

[dintr-un volum ce nu va fi]

1 min lectură·
Mediu
ea zâmbea
pe scara ei de frânghii străvezii
vălurile ei lunecând într-o parte
dezechilibrau totul mai mult
ca și cum n-ar fi fost îndeajuns
nălucirilor noastre
înlăuntru creștea
altă făptură, nu ea, fetița aceea
pe care o țineam
când ne jucam de’a baba oarba la un capăt de lume
de mână
când Dumnezeu, pișicher bătrân,
râzând, mi-o smulgea din brațe
și zicea – „ține-o să nu-ți scape!”
și-apoi o zvârlea către cer,
iar ea se făcea vis și părea să nu-i pese
creionând prin nisipul ud gânduri
am simțit cum îmi scapă inima
și se duce de-a dura
reflectarea ei printre ape
părea să-mi zâmbească întruna
totul curge…
știu, draga mea,
dar tu
0123.513
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
113
Citire
1 min
Versuri
24
Actualizat

Cum sa citezi

Petru Teodor. “papercuts (3).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petru-teodor/poezie/1829549/papercuts-3

Comentarii (12)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

GVGherghely Cristian Valentin✓
\"Domnul se face om, se pare, lăsându-te făr\' de-alinare.\"
0
HHeraScarlat✓
Apele iau totul cu ele.Dar au memorie,totul ramane acolo.E inceputul dialecticii.
0
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan✓
Poemul acesta nu cred că își are locul aici. totul curge... atît de firesc, profunzimea reseie dintre rînduri.
LIM.
0
@petru-teodorPTPetru Teodor✓
...mda, dar lipseste \"cezura\"! :) Mulțumesc LIM de trecerea ta constantă pe aici. Sfarmă, dărâmă, reconstruiește, doar n-o să mă supăr, știi bine! Am trecut și eu printre poeziile tale și nu numai (a fost o zi în care am cutreierat o mare parte din atelier), iar drept concluzie - nu sunt mai bun decât nimeni, iar poeziile mele sunt deocamdată de atelier și asta este!

Iar către editori - dragii moșului, mai sunt texte neverificate care așteaptă de vreo 3 zile-ncoace să vadă încotro le zvârle ochiul critic! Sper să nu treacă săptămâna până să vadă din nou lumina... atelierului!

Autocritică la textul de mai sus - lipsește după primul vers o spatiere (ceva de genul \"-\" sau poate o separare completa, n-am idee).

Cu mulțumiri,
pt.
0
ALAnna Lee✓
că poemul acesta nu are ce căuta aici, în atelier, după cum multe alte poeme ale tale nu au ce căuta aici.
dacă mi se permite o sugestie:
\"ea zâmbea

pe scara de frânghii străvezii
vălurile ei lunecând într-o parte
dezechilibrau totul
ca și cum n-ar fi fost îndeajuns
nălucirile noastre\",
cam așa mi se pare că este mai puțin \"aglomerat\" (nu cel mai bun cuvînt, dar nu găsesc acum). mi-a plăcut mult.

cu respect,
anna
0
@petru-teodorPTPetru Teodor✓
ba da, au ce căuta in Atelier - cineva le-a pus acolo cu un scop. Problema mea este să aflu acel scop... în cuvinte scrise! Atât.

Despre sugestie, am sa modific!

cu respect,
pt.
0
@petru-teodorPTPetru Teodor✓
Pe cât se străduie omul să urce, pe atât se străduie Domnul să coboare, ba chiar mai mult. Eu sper ca nu am răpus pe nimeni! :)
0
@ion-spanuISIon Spânu✓
O construcție care trădează știința Facerii. Ce îmi place mai mult este faptul că gîndul, ideea sau, mă rog, firul roșu al textului nu este scăpat nici o clipă de sub control. Cu toate acestea, finalul rămîne deschis... Doar poeții știu să facă asta natural... Mi-a făcut plăcere trecerea. IS
0
@petru-teodorPTPetru Teodor✓
Dacă un om cu oglinzile lui vede în mine ceva, mă sperii! Eu nu văd nimica. Mai precis, vorba calului - mă uit și... nimeni. Mulțumesc! Glumeam (parțial)! Nu mă văd decât atunci când nu mai mă văd pe mine (asta ca un comentariu la \'oglinda\'). Și asta se întâmplă greu în ultima vreme. Nu dețin acea știință! Dar mulțumesc pentru încurajări!

cu respect,
pt.
0
@albert-catanusACAlbert Cătănuș✓
e o atmosferă densă, încărcată de simboluri. aaa și o comparație pe care o consider nereușită: frânghii străvezii
amical, ca de obicei
0
@petru-teodorPTPetru Teodor✓
Măi Alberto, măi! Mă așteptam la ceva mai consistent, ceva de genul o capodoperă iresuscitabilă, doar ai promis comentarii grele, nu? Când colo tu mă bagi în ceață cu frânghiile tale străvezii (sper că ai citit replica mea la uneori, asta ca să știi că eu am citit-o; măcar atunci când am scris-o).

cu respect
(sau dacă vrei tu am-[ș]i-cal),
pt.
0
@albert-catanusACAlbert Cătănuș✓
pot reveni si spune ca e fetita din poemul tau poate aduce aminte de complexul oedipian. cam atat, e un poem destul de profund, mie imi place si de obicei asemnea poeme se citesc usor si se comenteaza mai greu.
amical
0