Poezie

papercuts (4)

[dintr-un volum ce nu va fi]

1 min lectură·15 aprilie 2009

Mediu

ce salvăm

și cât suflet

se sfarmă când încercăm

totul

ca pe o haină descheiată

ce-am vrea să încapă

cerul deșirat și murdar

creștem o viață întreagă

în sufletul lui

dar el trage clopotele tuturor apelor

și apele nu-l aud, se ridică din vad

mâloase, catifelate

iar vântul împrăștie norii

fâșii printre frânghii

par să nu îmi ajungă

și trag de mosor

cu o monedă de aramă

îmi scoți noroiul dintre riduri

vrei să-mi vezi chipul

ca pe o treaptă pe care întrezărești

de fapt nu vezi

decât moloz peste umeri

răsuflu și auzi

în loc de aripi

arginți

în rest nimic

001.920

Petru Teodor. “papercuts (4).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petru-teodor/poezie/1832120/papercuts-4

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.