1.
Am fugit când au însemnat inorogul
Cu fierul roșu.
Am supraviețuit un timp
Din reziduurile memoriei.
Cel mai mult îmi lipsește lumina
Dinainte de catastrofă.
Bah! orașul slut,
Rablele lui Duze s-au stricat, recent,
Turbopompa cu lapte și miere.
Aici, în vivariul danubian,
Găsim wombatul visător, în ring oniric.
Centurionul descărnat din mijlocul
Într-un demult imemorial mi s-a povestit un vis în care am rămas.
Sinuosul tobogan pe care îți scuipi măruntaiele, al memoriei,
Paleo-senzația de scufundare accelerată,
Bodyguarzii nopților
Welcome to Faconda! e ferma,
Cât se poate de fermă, sol pentru
Sol-itudine, pompă și tuburi cu lichide,
Care irigă, plus un ajutor grăsuț pe nume Brian- e curier,
Mă ajută la
Visând la ceva imposibil.
Apar noi și noi semne de uzură,
Orașul l-a lăsat amnezic,
Dimineața norii ahasverici,
Traversează pustiul de argint al
Oglinzii, în care stingherul
Oare ce mai face porcarul lui Ulise,
Porcaru, porcaru, porcaru, porcaru,
Cântecul lui le scoate din neguri pe ele, le...
Si-re-ne-le, și le eșuează pe plaje aurii,
Furtuni de adrenalină
Norii boi, înjugați la ploi.
Cuget deci muget.
Șoșoni îmbibați,
Mă îndoiesc, mă
Târâi în cotlon,
Trec de prag,
Una cu lumea,
Matinala
Fa-go-ci-to-ză,
Absorbție,
maxim (maxim!) 3 texte/zi (a se citi regulile)
Bolnav germinal de-o meta-fiță,
Ce poate fi descrisă ca fiind
Omida pufăind din pipă sus,
Pe ciuperca encefalului, am ieșit
Prietenul, șaman urban lâng-un teren viran,
Povestește vrute și mai ales nevrute:
Am aflat din ziarul adus de vânt,
Misterios, aterizând ca o aeronavă,
Din stele, un fluture tatonând,
Sfios în propriul mineral,
Turism introvertit,
Peșteră fluidă, grotă de umbre,
Pe câmpii se desfășoară
Cioritul, festival de vortexuri
Negre, cioritul tornadă,
Rod evacuat prin
Cu amfore la picioare,
În care vinul e praf aromat,
Mumiile poeților visează lumea,
Predică voci stinse de vânt uscat:
Metafore amfore cu nori sagotieri,
Și fierăstraie voltaice,
Ochiul construiește ipoteze.
În drumul său, ochiul
Sfărâmă obstacole
Ca să împrăștie lumina,
Turmele, cirezile,
Să elibereze...ochiul
Înalță ipoteze,
Și către bolta-roca
Tenacitatea dublului robotic.
La adăpost în tatuaj, camuflaj.
O revoluție în arhitectura
Buncărelor, manualul de tehnici
Mizantropice, tema și anatema.
Voluntar pentru
A locuit în cea mai bună dintre
Poveștile pe care le citise.
Deasupra capului se deschidea o râpă,
O pâlnie, prin care apa curgea în torente.
Invers, dealul, o ploscă gâlgâitoare,
Ținea ploile
Pe noptieră, kitschul terifiant al ultimului vis...
Sistemul nervos central ascultă
Sordida explozie a zorilor.
Turela simțurilor se rotește
Către prima țintă pulverizată.
Norii grei
Dimineață arctică.
Din sala murmurelor în
Culoarul liniștii,
Poarta e mută, neagră,
Izvor de întuneric.
Mumificarea de peste noapte
În acceleratorul de secunde.
Bandajele cad din
Sari din pat cum ai sări din avion,
Direct în norul de radiație insuportabil
Al dimineții, tare de înger.
Roz ca
Pământul e senzația roz.
Ciclopismul zilei,
Ciclopismul
(femechidne?)
Pielea pe care o duce nu e a leului
e a lui, pe umeri capul pergamentos,
atlas îngălbenit de palimpseste
abandonate, atingerea e praf-fatală,
Cufărul auster cu
Frunzele au căzut, coroanele s-au descompus
Au rămas marile aripi de pază.
(Neasemuite vor fi oasele lui...)
Omul moluscă vânează sub țărm.
Palmieri onirici albaștri
Plecați sub vântul
1.
Din jurnalul porcarului către odiseu, nescris.
(Scapără un vis în noapte zici că-i furtună)
O gemă de certitudine m-a fericit cum rar,
(Când) lebede în zbor staționar m-au
Cineva a uitat deschis robinetul
Radioului, cobori în băltoaca rece
A știrilor.
Papucii de puf scârțâie amenințător.
Sunt margini și colțuri de jur împrejur, toate fatale.
Pe masă,
Stihiile ne conduc viețile
(Coridoarele mașinilor oarbe)
Ah! vântul vorbește dar nu pe limba mea,
arborii, ei fandează precum spadasinii
Lumina e puțină ne aflăm
În colțul cel mai umbros
PI