Jurnoir 1
Partea I Întoarcerea lui Mamasboi Yomisdanus 1. Neînfricatul ursuz tomnatic Mottocultura "Adevărul există! E o minciună utilă." Apoftegmă lansată de Poftel
Prințesa și căpcăunii
Dacă mergi către sud, nu foarte departe, vei găsi Cireșul uriaș în care locuiesc zânele verii: Iuniela, Iuliela și Augustiela. Ele sunt surori, foarte frumoase, blonde și atât de aiurite, sucite și
Melancolia culegătorului de fructe moi 3
Strada. Eh Oh ținea muștiucul pipei între incisivii de jos, vechi de trei decenii și jumătate, și dinții de vedetă superiori, al căror secret de fabricație și modalitate de prindere (lipici
Melancolia culegătorului de fructe moi 2
Bat câmpii iar, constată Eh Oh Haralb. Văzu soarele scufundat în cafea. Bău, sorbi. Berzele pozau, orhidee într-o ikebana, pe roata lor mare din paie uscate, instalată deasupra stâlpului din
Melancolia culegătorului de fructe moi 1
Un mod sigur de a eșua ziua în stâncile derizoriului, gândea Eh Oh Haralb, ar fi s-o planific riguros. În același timp, satisfacția de pe urma ei ar fi neînsemnată fără sistematizare. Iată o nouă
Trei yeți cucuieți 8
Gașca îl mătura cu privirile. Îi venea sa bată în retragere. Alde Născut-Malefic îi făceau pielea de găină. Inspiră adânc, se adună, și bătu la ușă. Peretele păstra amprenta unei sonerii. Cioc-cioc!
Trei yeți cucuieți 7
La o privire mai atentă, Grațiel descoperi detalii îngrijorătoare, care complicau lucrurile. Pe banchetele din spate se afla un arsenal excentric, surprinzător. Mai întâi, un cufăr cu medalii,
Trei yeți cucuieți 6
-Sigur ne cunoaștem. Trec lunar pe aici. Să v-arăt ce am! -Dar vă rog, zise doamna, cu emoție. Grațiel așeză geanta în ciobul de lumină aruncat din hol peste umerii clientei sale. Se lăsă pe vine,
Trei yeți cucuieți 5
Organul lăsase în urma lui o bandă stridentă galbenă cu negru, pe care scria Nu treceți! Organul, și care proteja laptele de cei însetați. Cu spatele la scenă, doi inși studiau solul înzăpezit.
Trei yeți cucuieți 4
De cum ieși, un cor de alice pufoase efemere îi ură bun venit în plină față. Îi plăcea să meargă prin zăpada înaltă. Un mic Eden de emoții, un stup inert bâzâia din nou între tiroidă și stomac.
Trei yeți cucuieți 3
Oare a nins? îi trecu prin minte. Era momentul. Tehnic, iarna începuse de zile bune. Fără splendoare albă. Zăpada e iarba sezonului. Cum ar fi o vară doar cu pământ? Așa și iarna uscată,
Trei yeți cucuieți 2
...ușa nu le descuieți! Maelstromul alb înghițise orașul și pe ei toți, dar el habar nu avea. La ușă, Puki motanu' trecu la asalt. Își freca mustățile de gleznele lui goale. Aveau o înțelegere,
Trei yeți cucuieți 1
Ningea grozav de ore bune, fără ca ei să știe. Iarna bătea cu degete mătăsoase în geamul anti-crivăț. Trombe de fulgi foșneau uniform ca valurile mării. Le îndulceau somnul și-i făceau să
Triburi și cratere XV
Mai e timp, calculă Jory. Zdruncinătura îi stresase genunchii peste măsură, iar oasele lungi se cam hâțânau în țâțâni. Jory știa că este urgent să intre la adăpost într-o curte bine izolată, unde
Triburi și cratere XIV
La nivel teoretic, am făcut și eu parte din această populație tribală, până de curând, socoti Jory, care mai avea un pic de energie să alerge, deși tot patina pe loc. Un vârtej de praf se formase
Triburi și cratere XIII
Sări pe fereastră în curtea unde găsi toate gri. Nu era suficientă lumină ca să se vadă culorile. Doar puțină, cât să trezească griuri peste griuri, încât curtea părea a unei fabrici care produce
Triburi și cratere XII
Jory socoti că o evadare temporară pe fereastra camerei din fund, care dădea spre curtea orătăniilor, era bine-venită, căci de acolo începând avea opțiuni variate: mai multă evadare, în multiple
Triburi și cratere XI
Spaima era o matahală care umplea camera, încât lui Jory îi venea greu să se miște. Privirea i se umpluse de un roi de musculițe și nu mai vedea clar. Mai multe lănci ale soarelui treceau prin
Triburi și cratere X
Pentru că era prăpăstios din fire, ba chiar cocheta cu un soi mai blând de nihilism, în forul său interior, Jory se vedea deja, pentru restul zilelor sale, hăituit de dihania socială a miriapodului
Triburi și cratere IX
Jory se vântura prin curte, cu o mână fermă și alta bleagă la spate, echipat de scandal, în blugi retezați deasupra genunchilor, din care atârnau ațe, și un tricou uzat cu mici găurele, prin care se
Triburi și cratere VIII
Se trezi târziu, obosit de emoțiile nopții. Vedea pe fereastră lumea murdărită de galben din cap până-n picioare. Soare-spoitoru! Până și verdele coroanelor, sau albastrul de deasupra lor, avea pete
Triburi și cratere VII
I se părea că se zbate inutil, ca o pasăre invitată la ciorbă de un satâr. Dacă vrea, intră, îi suna un ecou în cap. Văzuse la TV că nu există obstacol pe care Tiranovulpea să nu-l poată depăși. Pe
Triburi și cratere VI
Mintea lui Jory avea cutia personală de scule, în care intrau și câteva fraze utile în multe situații, universale. Când era nevoie, îi oferea cu promptitudine magică o cheie sigură pentru desfacerea
Triburi și cratere V
Apoi Jory descoperi cu neplăcere că e viu, și nu adormise încă, cum își propusese clar atunci când urcase în pat. Ce irosire enervantă. Starea de incertitudine continua, în locul profundei imersiuni
Triburi și cratere IV
Apa avea întotdeauna viermi, chiar filtrată sau fiartă, nu era nimic de făcut. Dar, dacă viermii erau vii, cel puțin, apa nu era toxică, în teorie. Practic, era ușor de presupus că moii lunguieți
Triburi și cratere III
Dincoace de gard, la adăpost, Jory dădu să respire ușurat, dar ceva îl împiedică. Pe toți maniacii! Meșteri! zise Jory în forul său interior. Mintea lui Jory, de această dată, comentă și ea
Triburi și cratere II (urmare)
Printre urechile măgarului, îi zâmbea un domn jovial și supraponderal, cu dinți mari și pătrați de culoare oranj, îmbrăcat în costum de camuflaj kaki, cu cizme lungi de pescar profesionist. -Vrei
Triburi și cratere
N-avem vreme. Un robot industrial, o vacă mare, varsă gumă și plastic, gumă și plastic. Obiectul cucerește și proliferează. E tot ce știe, e dogma lui. Înghițitor de spațiu, de timp. Jory se
