Poezie
Frica de proză
empo 26
2 min lectură·
Mediu
Cu amfore la picioare,
În care vinul e praf aromat,
Mumiile poeților visează lumea,
Predică voci stinse de vânt uscat:
Metafore amfore cu nori sagotieri,
Și fierăstraie voltaice, melodice, turnați ape vii,
Peste mugurii de sare ai ciolanelor, electrizați,
Coloniile de celule resemnate, remediați centrala ambroziacă,
O, voi! răbufniri ale trăznetelor wolframice!
În grotele lor regale unde înnoptează de veci...
...
De multe ori termini ziua la fel de sărac
Cum ai început-o, ai dat la odorob în
Ape tulburi, foamea de ființe vii.
...
Te consumă
Frica de proză, robotul care ne hrănește,
La care cerșim fi-ri-mi-tu-ri-le vi-ta-le,
(asfaltul bălțat ca o hienă hohotește
în fața porții metalice), banchize de beton
În derivă, zorile crenguroase, invazive,
Balansul iguanodonilor nopții îndepărtându-se,
Piroscaful furtunilor de vară,
Trombonul de alamă al soarelui,
Sunând deșteptarea.
...
E posibil să fiu un polenizator.
Portalurile de culoare ale trandafirilor,
Zorile oxidate, ziua va părea de aur, de aur,
Secundele jonglate de un clown bizar, apărem
Ca porumbei și dispărem ca iepuri, apărem ca po-
rumbei și dispă-
rem ca ie-
puri.
Mesagerul arctic,
Un sens al osândei,
Frica de proză.
Autoparia, infuzia de ostracism,
Tortura amprentei pe
Foile imaculate,
Norii ferfenițe și tristul om
Martor al potopului, congelat în
Icebergul galben al soarelui,
Manechin în vitrina fericirii,
Sedus de
Formele divine ale
Dicționarului,
Capul filamentos țese
Propria galerie de umbre.
001.254
0