Odată,
Iarna m-a prins într-o gară.
Sală de așteptare a unui
Lagăr de exterminare gol.
Din șirul de gări lagăr,
Unde sunt procesați călătorii.
Gara se numea, sugestiv,
La dracu-n
E vară.
Lumea se cară
La țară.
Vin perechi,
Să ducă o
Viață agrară.
Pânze de omizi,
Fructe viermănoase,
Păsări păduchioase.
Purici, rapăn, râie.
Căpușe cu
Jory se vântura prin curte, cu o mână fermă și alta bleagă la spate, echipat de scandal, în blugi retezați deasupra genunchilor, din care atârnau ațe, și un tricou uzat cu mici găurele, prin care se
Se trezi târziu, obosit de emoțiile nopții. Vedea pe fereastră lumea murdărită de galben din cap până-n picioare. Soare-spoitoru! Până și verdele coroanelor, sau albastrul de deasupra lor, avea pete
I se părea că se zbate inutil, ca o pasăre invitată la ciorbă de un satâr. Dacă vrea, intră, îi suna un ecou în cap. Văzuse la TV că nu există obstacol pe care Tiranovulpea să nu-l poată depăși. Pe
Mintea lui Jory avea cutia personală de scule, în care intrau și câteva fraze utile în multe situații, universale. Când era nevoie, îi oferea cu promptitudine magică o cheie sigură pentru desfacerea
Apoi Jory descoperi cu neplăcere că e viu, și nu adormise încă, cum își propusese clar atunci când urcase în pat. Ce irosire enervantă. Starea de incertitudine continua, în locul profundei imersiuni
Apa avea întotdeauna viermi, chiar filtrată sau fiartă, nu era nimic de făcut. Dar, dacă viermii erau vii, cel puțin, apa nu era toxică, în teorie. Practic, era ușor de presupus că moii lunguieți
Dincoace de gard, la adăpost, Jory dădu să respire ușurat, dar ceva îl împiedică.
Pe toți maniacii! Meșteri! zise Jory în forul său interior.
Mintea lui Jory, de această dată, comentă și ea
Printre urechile măgarului, îi zâmbea un domn jovial și supraponderal, cu dinți mari și pătrați de culoare oranj, îmbrăcat în costum de camuflaj kaki, cu cizme lungi de pescar profesionist.
-Vrei
N-avem vreme.
Un robot industrial, o vacă mare, varsă gumă și plastic, gumă și plastic.
Obiectul cucerește și proliferează. E tot ce știe, e dogma lui. Înghițitor de spațiu, de timp.
Jory se
Fanoane de fum, fanoane de ceață,
Balena de gheață.
Seara, zbiară și iar zbiară
Satu, o fiară gregară.
Oi cu miei, cucuvele cu șoareci,
Ulii cu vrăbii, cocoși
Omul din fotoliu privește vitrina.
Din vitrină, bibelourile îl privesc.
Un delfin arcuit, un cal cabrat.
Un elefant înfierbântat.
Un Eros cu aripi prea mari,
Cântând la vioară.
În
Când plouă, muzica e gratis.
O melancolie
Amfibiană
Simți
Pretutindeni.
Lumina e puțină,
Ãldesus și-a pus
Soarele în buzunar.
Sari în groapa cu bile,
Cercuri și sfere
A locuit în cea mai bună dintre
poveștile pe care le citise deasupra
capului se deschidea o râpă o
pâlnie prin care apa curgea în torente
invers dealul o ploscă gâlgâitoare
ce ține ploile
I.
Ogarii vânătorului iau urma visătorului,
Cel care, cu ploile din visele sale,
Scaldă păduri, scaldă câmpii,
Mână turme de bivoli cenușii, fără el,
Seceta lovește cu
1.
Clovnul glorios al toamnei
Bate ochiul ca pe tobă.
(Clovnul oase-n uniformă
Cu șepcuță-n garderobă).
Clovnul glorios al toamnei...
Jubilanți și jubilante,
Atârnați de
Bună midineața, suoare debil,
Mirajul este impecabil!
O vieață nou-nouță,
Ieșită acum din făbricuță,
Livrată de el, chiar de Curier,
Dus prin noroi, d-un car cu boi
și
Cizmele să nu fie găurite, intră
Micuțoii pădurii și rod tălpile
Necesare până la os,
Obligatoriu, o pălărie cu boruri largi!
Un sombrero, pentru a culege eșantioane,
De frunze moarte,
Detectez o prezență ambroziacă,
E animalul diafan al ploilor,
Respiră la geam.
În căutarea oxigenului pierdut,
Miner, galeria surpată a orașului,
Asfixiată de uitare.
Podul, pasăre
1.
Fereastra, străveche fotografie,
Caleidoscop de vortexuri îngălbenite,
Vis de multicolore mucegaiuri,
Dincolo de care savantul fericirii,
Se sacrifică pentru cobaii săi,
Nimic, niciun efort
PI