Poezie
Vechi episod de iarnă
2 min lectură·
Mediu
Odată,
Iarna m-a prins într-o gară.
Sală de așteptare a unui
Lagăr de exterminare gol.
Din șirul de gări lagăr,
Unde sunt procesați călătorii.
Gara se numea, sugestiv,
La dracu-n praznic.
Un început de an,
Geros ca Luna.
Vîntul, tăios
Până la os.
Interiorul sălii,
Ochiului, pentru că e rotund,
I se părea circular.
Pe latura nordică a halei,
Geamuri uriașe primeau șuturi
De la Crivăț.
Zbang, zbang, zdrang.
Pe stânga,
Scaune siameze, scorțoase, troznitoare.
Capul unui om întunecat,
Răsărea din cercul bufant
Al multor fuste țipătoare
Galbene ca vara, femei.
Suflau căldură unii peste alții,
Respirau un nor împreună,
Iar din mijlocul lor se auzea,
Când și când, urletul cuiva
În primul an de viață.
Pe dreapta, o scândură lungă,
De care îți puteai lipi șezutul.
Ghișeele, numerotate 1, 2, 3.
Lăsau întuneric să curgă,
Din gurile lor de tunel, semicirculare,
În sala luminată chior de
Neoane sfârșite.
Afară, peste umbrele serii înzăpezite,
Creștea încet noaptea.
Adânc în sală,
Soba de teracotă,
Vibra de viscol.
Rece ca un munte antarctic.
Lângă care călătorul în haine subțiri,
Un ignorant al anotimpurilor,
Care nu luase în calcul această haltă,
La dracu-n praznic,
(Încurcate, șerpuitoare și bifurcate sunt
Căile ferate.)
Muncit de frig, săpat de frig,
Se contorsiona,
Intrat într-un proces de congelare.
Plină de iarnă,
Soba radia ger.
Vântul continua să șuiere,
Ca o locomotivă, unic vehicul,
Pe un asemenea timp.
Din spatele zidului de fuste stridente
Ochiul negru iscodea, animat
De respirațiile calde.
Călătorul ghemuit
Auzi țipătul huhurezului zăpezii,
Visă venirea lui Yeti, salvatorul,
În sala glaciară, de așteptare.
Călător degerat într-o prăpastie.
002205
0