Poezie
Ploi proaspete
1 min lectură·
Mediu
Când plouă, muzica e gratis.
O melancolie
Amfibiană
Simți
Pretutindeni.
Lumina e puțină,
Ãldesus și-a pus
Soarele în buzunar.
Sari în groapa cu bile,
Cercuri și sfere elastice!
Sari!
Un instrument muzical,
Percuție și impact.
Ce spălătorie, dantela de praf
Cade în burlane și uluci,
Se împrăștie, apele se reunesc
În stradă. Cordoane și
Panglici. Iată,
Trece și omul cocoșat,
Cu fața acoperită, cu
Floarea pliantă deasupra.
Impermeabil.
Un murmur pe acoperiș,
O tăcere care vibrează.
Copacii se umflă ca bureții,
Se înlăcrimează, duș fără frunze.
Uite pomul, privit cu atenție,
Are propria instalație,
De colectat apa. Un vișin.
Impresionantă etalare de nuiele,
Seceri și furci și coase, ghem de nuiele.
Lacrimile norilor nu sunt lacrimi,
Sunt indiferente.
Între timp,
Oile flămânde ale vecinului,
Behăie lung. Dă să uguie și mama lui de
Gugu-știuc. Când o nouă repriză
A ploii,
Începe.
Telegrafiste de modă veche,
Febrile, vrăbiile în
Stol rotund se rostogolesc,
De ici-colea.
Lumina e puțină,
Ãldesus și-a pus
Soarele în buzunar.
Un motan țăran
Urlă folcloric.
Melancolie
Amfibiană,
Pretutindeni.
001347
0