Poezie
Elegie hidraulică
empo 51
4 min lectură·
Mediu
Detectez o prezență ambroziacă,
E animalul diafan al ploilor,
Respiră la geam.
În căutarea oxigenului pierdut,
Miner, galeria surpată a orașului,
Asfixiată de uitare.
Podul, pasăre a viselor,
Uniforma beatificată, cu îngeri,
Gardieni înfloriți, înfoiați.
Povestind ceva, prevestind ceva,
Glife exotice, pete ce ard,
Pârjolesc zone umede, tropicale.
Măcinat de dorință, gâtuit de speranță,
Amfibian născut la potop, așteptând
Salvatorul acvatic.
Apele s-au retras, ne înghite uscatul,
Cochilii s-au deschis, au răsărit,
Reîncarnați în piatră, strămoșii perle.
Cor de orhidee carnivore,
Timpul și noi, în disoluție
Sub limba sa parfumată.
Cei răi, mai mulți, mai puternici,
Cu ochi conjurați și chipuri violacee.
Templul marelui compresor,
Zeu greoi al creației, slăvit
Pentru ca drumurile să nu putrezească.
Salcâmi plutitori, împletire de raze,
Animale crepusculare, alveole eoliene,
În locomoție prin sedimente,
Administratorul ființei.
La capătul celălalt al memoriei,
Trece molosul limbo, sub steaua hercinică,
Melancolie, pământul își macină supușii.
Zei sumbri pe care i-am renegat se-ntorc.
Intensitatea nopții crește, eul ruptil
Se întoarce la tipar.
Sub forme inerte, prin sertare uitate,
Fragmente orbitoare de trecut,
Halucinații disruptive, speculare.
Pietoni înfiorători, fantome magnetice,
Resemnați, captivi ai
Călăului colosal.
La marginea lumii, unde se dispare,
Vântul smulge arbori, neantizarea fabrică,
La marginea lumii, unde se dispare.
Sinistrații iernii ies la soare, himere din neguri,
Să le cadă solzii de gheață,
Sângele să le fiarbă.
Interviu pentru jobul cu dispariția,
Cu gentuțe de știință precară,
La ultimul angajator,
Un loc călduț în humus.
Era bizarul mamifer nesățios, filtrând planctonul
Străzilor, în acvariul de gudron,
Ploi transfuzabile, nopți de benzină roșii,
Vascularizate de irigații albe, limfatic oraș,
Decorat cu pânze multicolore, de lumină.
....
Adâncimi de grație, scurte clipe de eter,
Insuficienții încolonați între nicăieri și niciunde,
Un loc mult tânjit, între nicăieri și niciunde.
Tuburi verticale, intersecții oblice,
Care alegorice, obiecte pure ale strivirii,
Textura incandescentă, magmatică,
Semafoarele abisale,
Cărarea de mâl a periferiei,
Zvărcoliri șerpești ale arborelui simțurilor,
Epopeea stranie a manechinelor în vitrine,
Mimii vieții în oglindă, înhămați la civilizație,
Misticii shoppingului în mumificare galopantă,
Radiații zornăind ca săbii, respinse de ziduri,
Masacru mut și torid, posada terminus,
Străzile orașului advers.
Sub umbre de colos, sânge negru.
Cerul ciocan de oțel, atât de zdrobiți
Încât pierd atomi.
Schelet rătăcitor prin peisajul Roentgen,
Os ieși la plimbare în osuarul X,
Biped atât-de-schelet-os,
Ciorchine alb, troznitor.
...
Singurătatea are opt colțuri,
Muchii, planuri și diagonale transfixiante,
E locul în care bate Lăncierul, e locul
Unde fructul de carne agonizează.
Masa cu scaun ejectabil,
Patul cu hipogrifi și manticore,
Imprimeul foetal, pattern de rugini
Și mucegaiuri, arta soarelui, galeria lui,
Afară, primejdie ce paște.
Uși grele pironite, dragoste bivalvă.
Creatorul de carton, lume de clei.
Zi ce începe agresiv, degetul tună,
Coboară din cer distrugătorul de furnici.
Florile aduc orbirea, pigmentul unic,
Secționează nervul iluziei.
Pupila de haos ne soarbe.
Dezintegrare, circulația în natură,
Metamorfoza în nor, în pulberi,
Meditația în praf.
Ascet toxic, fără costum de onironaut,
Subțiat în depășirea vămilor, vameșilor,
...
Șerpi injectori galactofagi,
Stau în șir la strachină,
(calul singur merge către abator)
Nori extatici, lanceolați,
(steamer ieșit din visul arhaic, casa)
(corăbii putrezesc în larg când vântul tace)
Cusut din fragmente,
Imiscibil în cazanul de clocote urban,
Rătăcitor prin librării barbare cu piei proaspăt jupuite,
Hemoragia bibliotecilor de pergamente,
Chipuri sfărâmate, mărunțite, prinse-n geam.
Fântâni abandonate în care dorm izvoare,
Bestia secetei calcinând tărâmuri,
Dragonul abundenței alungat din imperiul asfaltic,
Obiecte torturate până la extincție.
Seismul verii neîntrerupt, oraș,
Șerpi injectori, solari,
Terminus reverberant,
Cazați în labirintul incendiar al verii,
Cu tălpile irigate de o energie secretă,
Venită de foarte jos, din impluviul,
Sacru, unde se adună toate ploile.
(calul sigur merge la abis)
034.056
0
LA